Posts Tagged ‘psihoterapia anxietatii’
Psihoterapia si hipnoza in tratamentul anxietatii
Oana Maria Popescu
Ce este anxietatea?
In momentul de fata nu exista o definitie universal acceptata a anxietatii. Oricum, cei mai multi teoreticieni sunt de acord cu faptul ca punctul central este teama in legatura cu starea de bine a persoanei sau a cuiva sau a ceva semnificativ pentru persoana respectiva. Amenintarea perceputa poate fi fizica, emotionala, sociala sau spirituala si are impact la cel putin trei nivele: cognitiv-experiential, comportamental si psihologic.
Anxietatea este in orice caz o emotie fundamentala cu implicatii la nivelul adaptarii, astfel ca situatiile sau evenimentele percepute in mod eronat genereaza anxietate, ce este maladaptativa. Power si Dalgleish (1997) definesc anxietatea ca stare de mobilizare fiziologica aparuta in urma perceperii unei amenintari, care nu a fost canalizata in directia adecvata. Cu alte cuvinte, sunt mobilizate resursele biologice de supravietuire ale persoanei in cauza.
Termenii de teama/ frica si anxietate sunt de multe ori folositi fara o distinctie clara. In DSM -III -R acesti termeni aproape ca nu pot fi diferentiati, desi teama este o componenta a anxietatii, anxietatea reflectand experienta subiectiva a pacientului. Anxietatea este o experienta comuna, aproape zilnica, atat a adultilor, cat si a copiiilor si in anumite circumstante poate avea efecte pozitive, ca de exemplu atunci cand serveste drept functie facilitatoare. Astfel anxietatea este o problema de gradatie. Tulburarile de tip anxios sunt acelea in care anxietatea este disproportionata in raport cu stimulul.
Tratamentul anxietatii
Multa vreme s-a discutat daca problemele emotionale de tipul anxietatii sunt curabile si la prima vedere anxietatea parea o problema incurabila. Persoanele cu tulburari de anxietate tind sa aiba accese de anxietate in mod repetat si persista de multe ori ingrijorarea in legatura cu revenirea simptomelor. Psihoterapeutul poate sa se afle in situatia in care nu este prezent atunci cand revin simptomele de anxietate ale clientului si astfel clientul isi poate pierde increderea in psihoterapeut, renuntand la ajutorul oferit de catre acesta.
Dar autori precum John A. Scott sustin ca nu psihoterapia este ineficace, ci intelegerea a ceea ce inseamna anxietatea. Procesul hipnoanalitic de exemplu permite descoperirea amenintarii emotionale sau spirituale, care creaza un asa- numit “sindrom zombie” (walking zombie syndrome). Psihoterapia are misiunea de a corecta credintele negative sau distorsionate.
Atunci cand anxietatea este privita ca reactie singulara cu anumite simptome si unica cauza explicabila, pericolul de recadere este mare. Anxietatea este precedata de precursori traumatici. Astfel tratamentul anxietatii trebuie sa vizeze atat depasirea anxietatii proriu- zise, cat si reducerea stressului si gandirea pozitiva in termeni de afirmare a sinelui. Anxietatea nu este numai un raspuns la mediu, ci si un mod de gandire, o reactivitate fiziologica si un set complex de comportamente. Pentru individul inclinat spre anxietate (anxiety- prone individual) evitarea unei situatii datorita potentialului sau anxiogen este suficienta pentru a cauza o reactie exagerata care va apare mai tarziu. Terapia eficienta are menirea de a ajuta persoana sa dezvolte noi modalitati de gandire, noi tipare de comportament si de a scadea reactivitatea fiziologica.
In acest sens este important sa diferentiem anxietatea de tipul de personalitate de tip anxios, care este ontologic bazat pe tipul de personalitate obsesiv- compulsiv, care gandeste la modul perfectionist. Gandirea de tip perfectionist este si motivul pentru care anxiosul este deprimat de multe ori. Persoana nu se ridica la nivelul propriilor expectante, iar gandirea este automata.
Exista posibilitatea ca anxietatea sa fie predeterminata genetic. Se pare ca orice stimul care declanseaza secretia de adrenalina poate declansa anxietatea, astfel ca persoanele cu secretie crescuta de adrenalina ar putea fi inclinate spre anxietate.
Psihoterapia se va adresa tuturor acestor componente.
Hipnoza in tratamentul anxietatii
Hipnoterapia/ hipnoza clinica prezinta avantajul posibilitatii inducerii relaxarii rapide ca mijloc de interventie de urgenta si faciliteaza imageria mentala, pregatind persoana anxioasa pentru confruntarea cu situatia sau situatiile anxiogene. Transa permite in plus realizarea unei stari de disociere , astfel ca persoana hipnotizata prezinta “constiinte paralele”, cu pastrarea rolului “observatorului ascuns”.
Terapiile de relaxare in general sunt fundamentul oricarui sistem de management al stressului. Simpla combinare a diferitelor forme de relaxare poate duce la ameliorarea semnificativa a simptomelor. La baza relaxarii sta asa- zisul “raspuns de relaxare”, care este mobilizat mai incet decat raspunsul de infruntare sau evadare in cazul confruntarii cu situatii periculoase, probabil datorita faptului ca in cazul musculaturii nu exista o comanda care sa duca in mod direct la deconectare. Implusurile nervoase ajunse la nivel muscular sunt destinate sa produca contractia, si nu relaxarea musculara.
Persoana anxioasa evita confruntarea, comportamentul de evitare fiind o componenta importanta in anxietate. Dar confruntarea are beneficii multiple: extinctia previziunilor sumbre, habituarea (obisnuirea cu un anume stimul), insusirea unor noi abilitati de coping, modificarile cognitive si inhibitia reciproca (un comportament incompatibil il inlocuieste pe celalat).
Unele forme de interventie psihoterapeutica recurg la confruntari directe cu situatiile anxiogene, dar de multe oir intampina rezistenta. Hipnoterapia ofera posibilitatea imaginarii situatiei anxiogene, fiind folosita in cadrul desensibilizarii progresive. Probabil ca pacientii care au capacitatea de a se relaxa profund si de a vizualiza clar beneficiaza cel mai mult de pe urma acestui tip de terapie. Daniels in 1976 raporteaza chiar un caz de desensibilizare hipnotica in numai doua sedinte de terapie.
Reprezentantii hipnoterapiei Ericksoniene insista asupra rolului invatarii prin analogii si metafore terapeutice, in detrimentul sugestiilor care mobilizeaza la actiune. Scopul este acela de a ajuta clientul in achizitionarea unei mai mari flexibilitati in cadrul rolurilor sociale si in dezvoltarea unor modalitati de coping mai adecvate.
In 1996 Kirsch si Coe aplica terapia de tip BASIC-ID conceputa de Lazarus, tintind sapte componente fundamentale ale anxietatii: comportamentul (behavior), emotiile (affect), senzatiile (sensation), imaginatia (imagery), cognitiile (cognitions), sistemul realtiilor interpersonale (interpersonal) si medicatia utilizata (drugs/ physiology). Acesti factori sunt influentati prin imageria mentala, exersarea formelor de comportament adaptat, apropierea treptata de scopurile stabilite si restructurarea cognitiva. Ellis in mod special pune accentul pe modificarea convingerilor si comportamentului (terapia comportamentala rational- emotiva), considerand importanta combaterea gandurilor irationale, insusirea prin joc de rol si modelare a cognitiilor si comportamentelor eficiente din punct de vedere al adaptarii, antrenamentul abilitatilor (skill training), intarirea si diminuarea sensibilitatii patologice in situatii anxiogene (desensibilizarea in vivo).
Alti autori, precum Nash (1996) considera necesar psihodiagnosticul prin utilizarea testului Rorscach si MMPI in cadrul “hipnozei informate din perspectiva psihanalitica”. Hipnoza furnizeaza astfel instrumentele necesare orientarii spre simptome, diminuarea emotiilor negative, fortificarea mecanismelor de aparare si de coping si intarirea sentimentului de eficienta personala.
In 1990 Higgins propune o interventie structurata pentru tratamentul anxietatii pornind de la prezumtia ca la originea anxietatii ar sta perceptia iluzorie a faptelor. Persoana se evalueaza negativ si se reprezinta ca actionand indezirabil, astfel ajungand la anxietate si comportamente avand drept scop reducerea discomfortului. Anxietatea apare atunci cand persoana percepe o discrepanta intre ceea ce este si face si expectantele sale sau ale celorlaltora vis-a-vis de aceasta. Higgins propune o terapie prin care clientii sa fie ajutati sa foloseasca mai eficient cunostintele si abilitatile pe care le au. Pe termen scurt se vizeaza reducerea la nivel tolerabil a anxietatii, iar pe termen lung, modificari treptate, astfel incat clientul sa poata renunta gradat la valorile si tehnicile ineficiente, in conditii de control si siguranta. Interventia cuprinde trei parti: culegerea de informatii si planificarea, interventia hipnotica si exlicatiile si modificarea perceptiilor. Pentru persoanele lipsite de imaginatie, care nu pot vizualiza cu usurinta in cadrul hipnozei, Higgins propune ca alternativa descrierea metaforica a experientelor traite. Marele avantaj al acestei metode este acela ca inca de la inceput clientul are sentimentul de control asupra simptomelor cu care se confrunta, contribuind la intarirea eului.
Scott (2002) insista supra valorii autohipnozei in tratamentul anxietatii. Clientul trebuie sa invete diferenta dintre ceea ce este posibil si ceea ce este probabil. Totul este posibil, dar de obicei probabilitatea unui dezastru este destul de mica. Siguranta este ceea ce anxiosul trebuie sa accepte ca atitudine, ca mod de gandire, evaluare a realitatii curente. Este important sa invatam persoana anxioasa sa refuze sa asculte mesajele interne care ii sugereaza ca circumstantele respective sunt provocatoare de discomfort. Iar pentru o terapie cu succes de durata lunga clientul are nevoie sa isi asume responsabilitati, autohipnoza facilitand aceste scopuri terapeutice.
Tratamentul anxietatii la copii urmeaza in general aceleasi principii, insa adaptate corespunzator varstei. Anxietatea de tip nespecific, generalizata (free- floating anxiety) a fost tratata cu succes prin hipnoza, de obicei cu sugestii de relaxare si siguranta. Reducerea anxietatii este considerata o componenta majora a tratamentului incununat de succes.
La copii predomina anxietatea de separare si anxietatea senzoriala inaintea varstei de 3 ani, in timp ce la varste mai mari apar anxietatile de tip social ( teama de scoala, de respingere sociala, de esec, etc).
Astmul bronsic a fost tratat in multe cazuri cu succes la copii, relaxarea fiind probabil foarte utila astmaticilor ca parte a desensibilizarii progresive atunci cand astmul bronsic are o compoeneta identificabila de anxietate maladaptativa, si mai putin o componenta disfunctionala pulmonara.
Evaluarea copiilor anxiosi si / sau fobici se realizeaza in mai multi pasi: functionare generala, probleme psihologice presante de alta natura, probleme si factori stresanti care contribuie la anxietate, impactul problemei de prezentare asupra copilului si familiei, stabilirea aptitudinilor copilului pentru hipnoterapie. Se ia in considerare responsivitatea hipnotica, care este crescuta la copii, si la pacientii fobici in general. Interventiile se bazeaza pe relaxare, hipnoanaliza, imbunatatirea strategiilor de coping, modificarea atributelor situatiei, expunerea la stimulii declansatori in conditii de siguranta si cresterea sentimentului de control si eficienta a sinelui. Pentru copii este deosebit de importanta combinarea tehnicilor hipnotice cu tehnici non- hipnotice care sa duca la modificarea mediului fizic, emotional sau social. Parintii sau alti adulti cu influenta asupra copilului trebuie sa fie inclusi in procesul terapeutic. Parintii in special este nevoie sa fie educati in ceea ce priveste hipnoza, deoarece exista multe perceptii eronate legate de tehnicile hipnotice (“miturile hipnotice”).
O problema de tip special la copii este si aceea ca anxietatea se leaga de multe ori de teama de a dezamagi parintele sau terapeutul. Pe de alta parte, copiii cu pavor nocturn trebuie tratati prin metode care initial sa nu implice inchiderea ochilor.
Atat pentru adulti, cat si pentru copii exista domenii interesante pentru cercetare in hipnoza: mecanismele ce duc la schimbari fiziologice utile in controlul anxietatii, intrebarea daca aceste schimbari fiziologice sunt secundare sau simultane modificarilor cognitive si afective. Insa in timp ce hipnoterapia este o parte importanta a tratamentului pacientului anxios, nu trebuie pierdut din vedere faptul ca trebuie acordata importanta cuvenita ponderii tehnicilor implicate in tratament.
