Oana Maria Popescu

Posts Tagged ‘psihosomatica’

(material preluat de pe www.psihoterapia.eu)

Timisoara, 25-26 septembrie 2010

Faptul ca stresul poate duce la afectiuni psihosomatice nu este o noutate. Insa de ce se intampla astfel? Sunt persoane care, ca urmare a stresului, dificultatilor si problemelor fac atacuri de panica, altele sunt depresive, iar altele…au alergii. Cum “alegem” afectiunea care urmeaza stresului?

In cadrul workshopului vom lucra asupra acestor aspecte, abordand atat nivelul teoretic, cat si aplicatiile practice- psihoterapia si consilierea in afectiunile psihosomatice. Workshopul se axeaza pe principii integrative, respectiv aspecte relationale si tehnici psihoterapeutice eclectice.

Organizator – Centrul Psiho Blue Timisoara

Informatii suplimentare si inscrieri: aurora.ardelean@gmail.com sau cabinet@psihoterapia.eu

Telefon: 0729.715.384

Numarul maxim de participanti – 10

Orar sambata– 10 -20

duminica– 10- 15

Locatia: centrul Psiho Blue Timisoara, str. Iosif Nemoianu (fosta 16 februarie) nr. 10 (repere: strada cu linia de tramvai care duce din centru in piata 700, spitalul de copii, centrul Neurorad)

Taxa de participare: 200 RON.

Pentru grupele de 3 persoane inscrise: taxa de participare este 150 RON/persoana.

Taxa de participare se achita in cont.

Cont: RO60BTRL03601202T60177XX, Banca Transilvania Timisoara, SC Psiho Blue SRL, str. Leonard nr. 8 a, Timisoara, CUI 26052577.

Data limita de achitare a taxei de participare: 15 septembrie 2010

Conducator de workshop dr. Oana Maria Popescu

Dr. Oana Maria Popescu este medic, psihoterapeut – cu specializari si cursuri in hipnoza clinica, tehnici de relaxare si terapie ericksoniana,  psihosexologie, analiza tranzactionala, psihoterapie integrativa, psihanaliza, gestalt terapie, inteligenta emotionala, rezistenta la schimbare, comunicare – terapie – relatie, psihosomatica si psihoneuroimunologie, hipnoanaliza tranzactionala, hipnoza si stress, hipnoterapia copilului, hipnoterapia durerii, hipnoterapie cognitiv-comportamentala, psihoterapie cognitiv-comportamentala. Membru in colegiul Psihologilor din Romania, Federatia Romana de Psihoterapie, reprezentant zonal Banat – Asociatia Romana de Hipnoza Clinica, Relaxare si Terapie Ericksoniana. Formator acreditat CNFPA. Formator si supervizor in formare in hipnoza clinica, tehnici de relaxare si psihoterapie Ericksoniana.  Formator si supervizor in cadrul Institutului European de Psihoterapie Integrativa.

Emoţiile puternice în general şi în mod special teama, furia şi tristeţea au fost asociate cu angina pectorală, infarctul miocardic şi moartea cardiacă subită. Deşi este cunoscut la ora actuală faptul că că aceşti factori intervin în etiologia bolilor cardiace, „mecanismele” psihologice şi comportamentale prin care apare boala cardiacă nu au fost încă complet elucidate. Se pare că factorii psihologici/comportamentali au în comun efectul reducerii capacităţii de modulare cardiacă autonomă, iar reducerea controlului cardiac autonom se asociază cu o creştere a variabilităţii presiunii sangvine, ceea ce are efect asupra arterelor coronare, contribuind la formarea plăcilor de aterom, ruptura plăcilor şi evenimente coronariene acute.

Principalii factori psihologici responsabili de apariţia bolii coronariene sunt nerăbdarea, ostilitatea şi competitivitatea (tipul A). În plus anxietatea şi depresia par a fi de asemenea corelate pozitiv cu bola coronariană. Ostilitatea este un factor predictiv al bolii coronariene, fiind de asemenea asociată cu creşterea reactivităţii cardiovasculare la confruntările psihologice. Multe studii indică faptul că depresia este un factor de risc semnificativ pentru boala coronariană, infarctul miocardic acut si mortalitatea cardiacă. Pacienţii depresivi după I.M.A. au o mortalitate semnificativ mai mare comparativ cu pacienţii nedepresivi (Sloan şi colab., 1999). Emoţiile negative sunt un factor predictiv pentru progresia aterosclerozei carotidiene la bărbaţii hipertensivi. Anxietatea post – I.M.A.  se asociază cu un risc crescut de ischemie cardiacă şi aritmii. Stresul mental zilnic, incluzând sentiementele de tensiune şi tristeţe cresc semnificativ riscul de ischemie miocardică în ora imediat următoare – IMA. Managementul cognitiv-comportamental al stresului la pacienţii cu ischemie miocardică tranzitorie reduce rata de evenimente coronariene comparativ cu persoanele care primesc îngrijiri standard sau fac exerciţii fizice.

Ostilitatea, depresia şi anxietatea se asociază cu dereglări ale sistemului nervos autonom. La subiecţii normali cu vârsta sub 40 de ani ostilitatea este în relaţie inversă cu frecvenţa cardiacă şi variabilitatea frecvenţei cardiace în timpul zilei (Sloan şi colab., 1999). Conform ipotezei tranzacţionale a lui Smith indivizii ostili interacţionează cu mediul astfel încât să creeze conflicte interpersonale, ceea ce se întâmplă pe parcursul zilei.

material preluat de pe www.psihoterapia.eu

Ce este eczema atopica?

Termenul de atopie se referă la predispoziţia moştenită pentru astm bronşic, febră de fân şi eczeme. Aproximativ 10% din copii fac eczeme atopice şi în 70 % din cazuri există un istoric familial de astm bronşic, produsă de o reactivitate nespecifică acompaniată de o creştere a IgE şi IgG şi o scădere a rezistenţei la infecţii virale.

Cum debuteaza eczema atopica?

Eczema debutează de obicei la copilul cu vârsta de 3-4 luni, cu eritem şi descuamare la nivelul scalpului, răspândindu-se apoi la nivelul obrajilor şi conducând la papile roşii pruriginoase care erup şi se sparg. În cazuri severe erupţia se răspândeşte pe membre sau chiar pe întregul corp. Frigul agreavează eczema, iar căldura poate duce la transpiraţie excesivă care la rândul său poate agrava inflamaţia.

Multe cazuri de eczemă uşoară se remit spontan până la vârsta de 2 ani. La alţi copii eczema dispare de la nivelul feţei dar persistă la degete şi plicile de flexiune sub forma de eritem roşu uscat. Foarte puţine persoane continuă să aibă eczeme după pubertate, mai ales aceia cu factori psihologici multipli implicaţi în geneza bolii.

O explicatie psihologica a eczemei atopice

Conform cu Pines mama copilului cu eczemă se confruntă cu sarcina imposibilă de a linişti un copil anxios, astfel că în timp, pe lângă faptul că copilul are un disconfort fizic serios va avea de trăit şi dezamăgirea narcisistă a mamei privitor la înfăţişarea copilului ei. Această dezamăgire narcisistă a mamei se poate reflecta în modul în care mama răspunde la nevoile copilului. Ca urmare copilul poate deveni foarte vulnerabil la sentiemnte de agresivitate şi este de asemenea deprivat de „oglindirea” maternă cu admiraţie şi dragoste. Un asemenea eşec al oglindirii poate avea un efect pe termen lung asupra structurii nercisice a copilului.

Pacienţii cu eczemă au o nevoie foarte mare de apropiere fizică (Engels, 1985).

O serie de studii (Wittkower şi Russell, 1853) arată că debutul şi recăderile în atacurile de eczemă sunt adesea precipitate de ameninţări la adresa vieţii sau de ameninţarea de pierdere a unei surse externe de suport emoţional, precum şi de tulburări la nivelul stimei de sine sau conflicte privitoare la sex şi / sau agresivitate. De multe ori copiii cu eczemă se simt nedoriţi, sau, dimpotrivă, sunt extrem de răsfăţaţi devenind nesiguri, cu multe nevoi şi având în permanenţă nevoie de reasigurare.

Psihoterapie si consiliere in eczema atopica

Conform cu Engels consilierea si psihoterapia sunt utile în eczema atopică (eczema infantilă) pentru sentimentele reprimate de agresivitate. Aceşti pacienţi prezintă anxietate privitor la ataşament şi ambivalenţă faţă de mamă, fenomene ce pot fi reactivate în transferul terapeutic.

Material preluat de pe www.psihoterapia.eu

Hipnoterapia colonului iritabil

Oana Maria Popescu

Abstract: The irritable bowel syndrome ( IBS ) , a psychosomatic disease, is known to have a high prevalence in patients with bronchial asthma and seems to be more frequent within families of alcoholics and among women. While many patients are “cured” by using placebo medication, and psychotherapy is at least as efficient as drugs, long term results may be obtained using hypnotic techniques, most of them oriented towards relaxation, intestine – directed suggestions and metaphors, coupled with hypnoanalysis and other therapeutic approaches, especially cognitive – behavioral therapy. Hypnotherapy is the most successful, its duration varying from 6 to 100 sessions or more, many therapists using symptom rating in the beginning and ending of therapy as indicator for remission. While relaxation and intestine – oriented metaphors are the most widely spread choices in the treatment of IBS some authors report hypnoanalysis as being the most important technique for long – term success.

Cuvinte cheie: psihosomatic, placebo, relaxare, metafore “orientate intestinal”, hipnoanaliza
Key words: psychosomatic, placebo, relaxation, intestine directed metaphors, hypnoanalysis

Colonul iritabil, cea mai frecventa boala a sistemului digestiv, este un diagnostic de excludere, cu puternica componenta psihosomatica. Simptomatologia include durere abdominala si tranzit intestinal modificat – diaree, constipatie, sau alternanta de diaree si constipatie, la care se pot adauga: balonare, senzatia golirii intestinale incomplete si eliminare de mucus in scaun. In plus multi pacienti spun ca le lipseste energia si dorm prost. O treime din populatie are simptome ocazionale, femeile fiind mai afectate decat barbatii, cu debutul bolii de obicei in jurul varstei de 20-40 de ani.

Etiologia incriminata cuprinde: mesele neregulate, intoxicatiile alimentare in antecedente, gastroenteritele, stressul si alte cauze necunoscute, sindromul de colon iritabil sau intestin iritabil- cum este denumit la ora actuala- fiind astfel considerat o afectiune psihosomatica. Pentru anumite motive intestinul devine hiperactiv si pacientul este foarte sensibil la motilitatea intestinala. Se considera ca exista o serie de factori emotionali care pot duce la spasme musculare, durere si alterari ale tractului gastro- intestinal, stressul emotional fiind clar implicat in simptomatologia functionala a sistemului digestiv. In timpul perioadelor de stress apar exacerbari simptomatice intestinale, insotite de anxietate, depresie, diminuarea dorintei sexuale, chiar patologie organica intestinala. Dupa Carlos Malvezzi Taboada ( 2000 ) emotiile actioneaza asupra tractului gastro – intestinal prin intermediul tracturilor nervoase care ajung in intestin, in conjunctie cu vulnerabilitatea locala. Alti autori ( Porcelli Piero, 2004) sustin ca serotonina joaca un rol important in simptomatologie si ca aceasta rezulta din semnalele senzitive datorate alterarii intestinale si din dereglarea complexului axei cortex – intestin, la orice nivel, cu implicarea altor sisteme fiziologice, precum cele endocrine, imune si psihosociale: comportament, personalitate, cognitii, emotii. La pacientii cu sindrom de colon iritabil pragul perceptiei dureroase in timpul distensiei rectale este scazut, fenomen cunoscut ca hiperalgie viscerala. Stressul, anxietatea si amintirile neplacute pot creste perceptia stimulilor durerosi, in timp ce relaxarea si distragerea atentiei o scade. Hipervigilenta, datorata fricii si anticiparii poate juca un rol important in hiperalgia viscerala.

Principalul factor implicat in somatizare se considera a fi demoralizarea, laolalta cu stressul, iar intre 32 si 67% din pacientii cu sindrom de colon iritabil au fost abuzati sexual sau fizic, colonul iritabil aparand probabil ca urmare a auto- invinovatirii, maladaptarii, dereglarii pragului sensibilitatii viscerale si hipervigilentei la simptome inca de timpuriu din cursul vietii.

Cercetari actuale ( Roussos, Kousatios, Patsapoulos, Gerogianni & Phillippou, 2006 ) arata ca exista o prevalenta crescuta a sindromului de colon iritabil in randul pacientilor cu astm bronsic, colonul irtabil aparind la 41,3 % din cei cu astm bronsic, comparativ cu doar 22,3% din cei cu alte afectiuni pulmonare si 20,8% in randul persoanelor fara afectiuni respiratorii. 51,8% dintre femeile astmatice sufera in acelasi timp de colon iritabil. In contextul in care astmul bronisc este la randul sau o afectiune psihosomatica, procentele nu sunt intamplatoare. In plus, simtomele de colon iritabil apar mai mult dupa insomnie, mai ales la femei, si sindromul de colon iritabil se leaga de sindromul de oboseala cronica si de fibromialgie ( conform unui studiu efectuat de Immune Support Staff, 2002).

Colonul iritabil pare a fi de asemenea o afectiune care apare cu agregare familiala, mai ales in familiile cu istoric de alcoolism sau boli psihice, probabil datorita unei gene comune care se manifesta ca si colon iritabil, alcoolism sau alta afectiune psihica. Daca o persoana provenita dintr-o familie cu istoric de alcoolism nu devine la randul ei alcoolica, are mai mari sanse sa dezvolte un sindrom de colon iritabil ( Richard Locke, 2006 ).

Femeile sunt mai afectate de bolile psihosomatice decat barbatii, afectiunile psihosomatice avand prevalenta mai mare la persoanele varstnice, ceea ce demonstreaza semnificatia subestimata a somatizarii la varste inaintate si perspectiva biopsihosociala a imbatranirii ( Aike Hessel & colab., 2005)

In tratamentul colonului iritabil este inclus tratamentul medicamentos, dieta de excludere, hipnoterapia , terapia cognitiv- comportamentala si terapia prin relaxare, care toate si-au dovedit eficienta, in mod special hipnoterapia, mai ales pentru cazurile refractare la tratamentul medicamentos si dietetic. Terapiile alternative naturiste si aromoterapia nu si-au demonstrat inca eficienta. Tratamentul prin mijloace medicale standard are insa eficacitate limitata, cele mai bine documentate terapii fiind hipnoza si terapia cognitiv- comportamentala. Tratamenul somatic – orientat in afectiunile psihosomatice duce la cronicizare, cu costuri enorme pentru societate.

Desi prima linie terapeutica este ocupata de medicatie, rata de raspuns placebo este de 40 pana la 70%, iar 15% din pacienti sunt rezistenti la medicamente, aceste cazuri fiind primele indrumate spre psihoterapie. In plus, 42-64% din pacientii care sufera de colon iritabil intrunesc criteriile pentru un diagnostic psihiatric, in special sindrom anxios si depresie, in comparatie cu doar 19% din pacientii cu alte patologii gastro-intestinale. Unii autori ( Porcelli Piero, 2004 ) raporteaza chiar prevalente de pana la 100% a anxietatii si/ sau depresiei la acesti pacienti. Mai mult, 47% din acestia sufera de alexitimie, 34% prezinta somatizari persistente si la 30% este perzenta simptomatologia somatica datorata unei afectiuni psihiatrice.

Psihoterapia este cel putin la fel de eficienta ca si tratamentul cu Paroxetine si s-a demonstrat faptul ca tratamentul cu antidepresive triciclice da rezultate mai bune decat tratamentul placebo ( Nicholas J. Talley, 2001 ). Totusi, sindromul de colon iritabil se poate remite spontan: dupa placebo simptomatologia la 60% din pacienti se amelioreaza, aceasta venind in sprijinul ipotezei psihosomatice.

Psihoterapia cauta in primul rand sa amelioreze simptomele, explorand conflictele psihologice si tulburarile emotionale ale pacientului. Terapia cognitiv- comportamentala se axeaza pe problemele actuale, anxietate si tiparele comportamentale, fara a analiza in profunzime experientele trecute, tehnicile utilizate fiind relaxarea progresiva, terapia cognitiva, educatia pacientului legat de colonul iritabil, tehnici de management a durerii si “ antrenament intestinal”. Terapia prin relaxare este functionala deoarce stressul are un rol major in declansarea afectiunii. Terapia prin biofeedback foloseste tehnici vizuale si auditive pentru a invata pacientul sa-si modifice raspunsul corporal.

De mare importanta este educatia pacientului; multi pacienti cred ca orice problema fizica este doar fizica. Dupa ce intelege ca problema se afla in subconstient si ca din punct de vedere fizic nu este “ bolnav “ , acceptarea sugestiei devine posibila. Cauza declansatoare difera de la un indivd la altul si foarte probabil ca la prima sedinta de psihoterapie este dificil de descoperit sursa problemei, dar dupa aplicarea unei tehnici hipnotice, de exemplu, pacientul ar putea furniza informatiile necesare. Materialele scrise date pacientului ar putea fi de asemenea folositoare. Psihoterapia nu este axata numai pe remisiunea simptomatologiei somatice, ci si pe tratamentul traumelor psihologice, anxietatii, stimei de sine scazute, sentimentului de inadecvare, problemelor interpersonale rezultate, facand-o astfel o terapie mult mai complexa decat cea medicamentoasa, directionata patogenic – somatic.

Hipnoza ar putea fi tratamentul de electie al sindromului de colon iritabil, 83 % – 87 % din pacienti vindecandu-se definitiv in urma hipnoterapiei ( Melissa Roth, 2006 ). Hipnoterapia are impact si in tratamentul sindromului de colon iritabil rezistent la medicatie, raspunsul la terapie fiind in procent semnifictiv, cu ameliorarea motilitatii colonului, a simptomatologei colonice, a simptomelor psihologice si calitatii vietii. Rolul hipnozei este acela de a anula influentele corticale nocive, de a diminua tensiunea si stressul emotional, de a ameliora motilitatea intestinala afectata, de a reduce durerea abdominala si de a trata depresia si anxietatea. Mecanismele de actiune prin care hipnoza este eficace nu sunt inca complet elucidate, dar probabil este vorba despre ameliorarea sensibilitatii colorectale si a factorilor psihologici.

Leahy si Epstein ( 2001 ) au pus la punct un protocol hipnotic directionat intestinal, in care pacientul este invatat sa dobandeasca controlul intestinal prin imagerie. Pacientului i se explica modalitatea de functionare a muschilor netezi, i se cere sa-si plaseze mana pe abdomen si sa-si imagineze caldura la nivelul abdomenului, totodata cu cresterea controlului intestinal. Se foloseste analogia intre un riu care curge linistit si intestinele care se misca pentru a crea o imagine pozitiva a intestinelor. Prin acest protocol autorii raporteaza o rata de succes de 80 %, depinzand de existenta sau inexistenta simptomelor atipice, varsta pacientului ( raspund mai bine pacientii mai tineri in comparatie cu varstnicii ), tulburarile psihologice asociate. Aceiasi autori considera ca hipnoterapia de grup cu pana la 8 pacienti este la fel de eficace ca si terapia individuala.

Prin tehnici asemanatoare, dirijate spre obtinerea controlului asupra motilitatii intestinale prin imageria legata de abdomen, la spitalul universitar Manchester South  (USA) pacientii sunt tratati in 12 sedinte, pe o perioada de 3 luni. Olafur S. Pallson descrie o terapie de si mai scurta durata, in doar 7 sedinte, cu eficacitate de 80 %, precum si protocolul de hipnoza prin inductii si metafore inregistrate pe suport audio, la domicilul pacientului, cu durata de 3 luni , raspuns pozitiv in 50% din cazuri si mentinerea ameliorarii la 6 luni de la terminarea terapiei.

O critica adusa metaforei riului care curge este aceea ca nu are aplicabilitate in cazul pacientilor cu diaree, la care simptomele ar putea fi agravate de aceasta vizualizare. In locul acesteia Christopher George propune o alta metafora, si anume imaginarea unui metronom care reprezinta sistemul digestiv, iar pacientul poate controla bataile metronomului, accelerandu-le daca are constipatie si incetinindu-le daca are diaree. O alta metafora directionata intestinal este aceea in care pacientul isi imagineaza o sfera de lumina calda, purificatoare, care intra in corpul sau, si asigura vindecarea. Acelasi autor recomanda terapia in 5 sedinte, la interval de 1 saptamana intre sedintele terapeutice. In prima sedinta de terapie pacientii sunt invatati auto- hipnoza si relaxarea.

In acelasi context, al terapiei de scurta durata, se inscrie si protocolul propus de Melissa J. Roth, in 6-8 sedinte, cu un interval de 2 saptamani intre sedintele de terapie, in care terapeutul aplica sugestii, metafore si imagerie orientate intestinal, inregistrate pe suport audio, 7 din 8 pacienti devenind asimptomatici dupa primele 6 sedinte, iar 83 % vindecandu-se definitiv. Interesant este faptul ca unul din pacienti si-a descris singur boala ca “atac de panica al intestinelor”. Roth propune evaluarea simptomelor la fiecare sedinta de terapie, pacientul acordand o nota de la 1 la 10 pentru fiecare simptom pe care il are, de exemplu: durere-10, constipatie-7, diaree- 10, balonare- 2, etc. Protocolul terapeutic include patru parti distincte in fiecare sedinta terapeutica: prima etapa este aceea de cotare a simptomelor, a doua etapa (a doua parte a sedintei terapeutice) consta in educarea pacientului cu referire la boala sa, viata sanatoasa si obiceiuri dietetice, a treia etapa este cea care implica tehnici hipnotice: inductie, urmata de relaxare profunda, pentru ca in a patra etapa (a patra parte a sedintei terapeutice) sa i se dea pacientului sugestii orientate intestinal, mai ales metafore. La finalul ultimei sedinte de terapie pacientul este invatat sa practice auto- hipnoza.

Anterior aplicarii tehnicilor hipnotice, alti terapeuti, cum este Kimberley Knudson (2004) utilizeaza scala de sugestibilitate hipnotica Stanford pentru a determina gradul in care pacientul poate fi hipnotizat. Invatarea respiratiei abdominale rare, incetinite, urmata de relaxare, pare sa dea de asemenea rezultate in tratamentul sindromului de colon iritabil.

O durata mult mai mare are hipnoterapia propusa de Mahoney (2006) , prin audierea pe parcursul a 100 de zile a unor inductii, metafore si sugestii inregistrate pe casete audio.

Pe de alta parte Arreed si Marianne Barabasz (2005) pun accent pe hipnoanaliza, mai degraba decat pe relaxare si metafore orinetate intestinal, cu mentinerea ameliorarii la 10 luni dupa finalizarea terapiei. In acelasi context este relatat in literatura de specialitate cazul unei paciente la care sindromul de colon iritabil a debutat dupa despartirea de logodnic, in situatia in care viata sociala a pacientei era aproape inexistenta. In acest caz a fost aplicata o tehnica de relaxare progresiva, cadru in care pacienta s-a “ vazut “ copil, fara a avea nevoie sa mearga la toaleta, si din urmatoarea saptamana simptomele au inceput sa se amelioreze. Prin tehnici hipnoanalitice a fost identificat faptul ca problema si-a avut inceputul la varsta de 4 ani, dupa ce mama pacientei s-a recasatorit, iar tatal vitreg a abuzat-o psihic si verbal atat pe pacienta, cat si pe fratele ei. Tehnicile folosite au inclus metafora linistirea copilului interior, intarirea eului, jocul de rol – pentru a da pacientei posibilitatea de a-si confrunta tatal vitreg, si invatarea auto- hipnozei.

Ceea ce se remarca este ca toti autorii utilizeaza relaxarea, metaforele orientate intestinal si invatarea auto- hipnozei, unii dintre ei recurgand la hipnoanaliza si sondarea istoricului pacientului.

In concluzie, protocolul hipnoterapeutic pentru tratamentul colonului iritabil poate fi sumarizat astfel:

- identificarea simptomelor prin cotarea gravitatii lor de la 1 la 10, la fiecare sedinta de terapie, pentru a urmari progresul inregistrat la nivel somatic;

- informatii furnizate pacientului, fie verbal, fie prin intermediul materialelor scrise, cu privire la colonul iritabil si afectiunile psihosomatice;

- relaxare musculara progresiva;

- aplicarea scalei de sugestibilitate hipnotica Stanford, pentru evaluarea gradului de hipnotizabilitate;

- imaginarea caldurii si controlului intestinal la plasarea de catre pacient a mainii pe abdomen;

- invatarea respiratiei abdominale incetinite;

- metafore si sugestii orientate intestinal: metafora riului care curge, metafora metronomului, metafora sferei de lumina calda, etc;

- colectarea de informatii privitoare la debutul afectiunii si prelucrarea acestora;

- invatarea auto- hipnozei;

- intarirea eului;

- alte tehnici hipnoterapeutice, hipnoanalitice si tehnici imprumutate din alte orientari terapeutice, functie de problemele psihologice asociate ale pacientului (linistirea copilului interior, tehnica scaunului gol, tehnici cognitiv- comportamentale, etc).

Bibliografie:

1. *** “Link Between Poor Sleep and Irritable Bowel Syndrome”- studied by Immune Support Staff;
2. Arreed Barabasz, Marianne Barabasz “ Les effets d’inductions hypnotiques sur mesure et standardisees pour des patients compliques souffrant du syndrome du colon irritable”, International Journal of Clinical and Experimental Hypnosis- French version, vol. 54;
3. Wendy M. Gonsalkorele “ Hypnotherapie dirigee vers les intestines: l’Approche de Machester dans le traitment du syndrome du colon irritable “, International Journal of Clinical and Experimental Hypnosis- French version, vol. 54;
4. Christopher George “ Treating Irritable Bowel Syndrome with Hypnotherapy”, 2006;
5. Aike Hessel, Manfred Beutel, Michael Geyer, Jorg Schumacher, Elmar Brahler “ Hauftigkeit somatoformer Schmerzbeschwerden in der deutchen Bevolkerung”, GMS Psychoscial Medizine, 2005
6. Kimberley Knudson “ Irritable Bowel Syndrome and Hypnosis “, Serendip, 2004
7. Richard Locke “ Study of the Mayo Clinic- Alcoholism and Irritable Bowel Syndrome “, the 69th Annual Scientific Meeting of the American College of Gastroenterology;
8. A. Leahy, O. Epstein “ Non- pharmacological treatments in the irritable bowel syndrome”, World Journal of Gastroenterology, 2001;
9. Thomas Nicoli “ Vaginimsus: Hypnotherapy as a Cure “, Magazine for Hypnosis and Hypnotherapy, 2003
10. Olafur S. Pelsson “ Traitment hypnotique standardisee pour le syndrome du colon irritable: le protocole de la Caroline du Nord “, International Journal of Clinical and Experimental Hypnosis- French version, vol. 54;
11. Olafur S. Pelsson, Marsha Turner, William Whitehead “ Traitment par l’hypnose a domicile du syndrome du colon irritable: une etude pilot “, International Journal of Clinical and Experimental Hypnosis- French version, vol. 54;
12. Porcelli Piero “ Psychological abnormalities in patients with irritable bowel syndrome”, Indian Journal of Gastroenterology, vol. 23/ 2004
13. Melissa J. Roth “ Irritable Bowel Syndrome and Hypnosis”, Hypnogenesis, 2006;
14. Roussos, Koursatios, Patsopoulos, Georgianni, Phillippou “ Increased prevalence of irritable bowel syndrome in patients with bronchial asthma “, FMS Community IBS Reading Room;
15. Magnus Smiren “ L’hypnose pour le syndrome du colon irritable: En quete d’un mecanisme d’action “, International Journal of Clinical and Experimental Hypnosis- French version, vol. 54;
16. Carlos Malvezzi Taboada “ Hipnosis clinica: Psicoterapia breve en gastroenterologie: sindrome de intestino irritable “, C III Simposio de Motilidad y Patologia Funcyional Digestiva, 2000
17. Nicholas J. Talley “ New Therapeutic Insights into Irritable Bowel Syndrome”, Medscape, Digestive Disease Week, Colonic Disease, 2001;
18. William E. Whitehead “ L’hypnose dans le traitment du syndrome du colon irritable: evidence empirique d’effets therapeutiques”, International Journal of Clinical and Experimental Hypnosis- French version, vol. 54, no.1

Sursa: www.psihoterapia.eu

Psihoterapia in afectiunile psihosomatice
Oana Maria Popescu
Ce este psihosomatica?
Importanta psihosomaticii si a managementului durerii este recunoscuta de Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS), care include aceste concepte in directivele trasate pentru ingrijirea paliativa. De importanta majora este controlul durerii, al altor simptome, a problemelor psihice, sociale si spirituale, pentru a obtine cea mai buna calitate a vietii pentru pacienti si familiile lor. Este inclusa aici si ingrijirea pacientului care sufera de o boala incurabila si stie ca urmeaza sa moara, pentru care cele mai importante aspecte includ controlul durerii, managementul simptomelor, evitarea prelungirii nejustificate a perioadei de timp premergatoare decesului, achizitionarea sentimentului de control si intarirea relatiei cu persoanele apropiate.
Astfel, psihosomatica este o ramura multidisciplinara, numita si medicina biocomportamentala, pentru a o diferentia de psihosomatica ca subspecialitate psihiatrica, care recent a devenit o specialitate aprobata de Colegiul American al Specialitatilor Medicale.

Istoricul psihosomaticii
Schimbarile medicinii psihosomatice s-au centrat initial pe abandonarea ideilor legate de rolul emotilor inconstiente, traumelor din copilarie si trasaturilor de personalitate, toate derivate din psihanaliza. Aceste idei au fost inlocuite de atentia acordata emotiilor manifeste, situatilor curente de viata si circumstantelor de mediu si sociale in care a aparut boala.
Psihosomatica se adreseaza terapiei afectiunilor cu componenta psihologica importanta, cunoscand faptul ca oamenii si propriul lor stress produc 99% din boli, de la cele psihosomatice la cancer. Boala psihosomatica se crede ca este produsa de mania si/ sau vina reprimata. Corpul nostru elibereaza diverse substante chimice, precum endorfinele, adrenalina, etc, iar atunci cand emotiile sunt suprimate si nu exista o eliberare in exterior, tristetea si vina duc la un numar impresionant de boli, datorita suprimarii. Este cunoscut faptul ca factorii psihosociali influenteaza disfunctiile gastro- intestinale, respectiv refluxul gastro- esofagian, ulcerul peptic si sindromul de colon iritabil, modelul biopsihosocial fiind un pas inainte in studiul acestor afectiuni.

Comportament, biologie si psihosomatica
Majoritatea clinicienilor si oamenilor de stiinta sunt interesati de modul in care comportamentul si biologia contribuie la generarea bolii. Analiza Gottschalk- Gleser este o tehnica analitica care masoara anxietatea si agresivitatea, implementata in cercetarea in psihosomatica de cativa zeci de ani, cu scoruri medii obtinute foarte diferite de la o tara la alta, aratand diferentele in evaluarea psihosomatica in functie de zona geografica.

Psihoterapie si psihosomatica
Psihoterapia nu este indicata numai in afectiunile psihosomatice, managementul durerii si al bolilor cronice, ci si pentru terapia copiiilor cu parinti care au boli cronice, in aproximativ 50% din cazuri. Copilul poate sa nu aiba capacitatea de a se descurca cu situatia de viata reprezentata de boala parintelui, astfel ca exista riscul problemelor de sanatate psihica si fizica la copiii cu parinti bolnavi cronici.
Utilitatea psihoterapiei este evidenta nu numai in terapia afectiunilor psihosomatice, ci si a afectiunilor cronice organice, cu componente psihologice derivate care necesita atentie. Asa sunt hepatita cronica cu virus C sau B , SIDA, cancerul, afectiunile renale cronice, pacientii dializati, boala Alzheimer, etc. In domeniul bolilor profesionale psihoterapia este utilizata pentru tratamentul pacientilor cu enecefalopatie toxica cronica, care poate rezulta din expunerea pe termen lung la solventi organici, caracterizata prin dificultati de atentie si memorie, oboseala si simptome afective. Terapia cognitiv- comportamentala este o metoda pentru managementul cognitiilor disfunctionale privitoare la eficacitatea odihnei si pentru a stimula activitatea progresiva.
In general medicii sunt presati de timp si nu mai exista practic relatia terapeutica medic- pacient. Cu toate ca biotehnologia s-a dezvoltat foarte mult in ultimii ani, tot mai multi pacienti necesita psihoterapie, partial si datorita faptului ca in medie medicul petrece 7 minute cu fiecare pacient, in timp ce terapeutul petrece cel putin 30 de minute.
Factorii de mediu si de munca, stilul de viata si reteaua de suport social influenteaza semnificativ bolile. Locusul de control al pacientului si credintele despre sanatate au efecte profunde asupra starii somatice. Exista o mare complexitate a simptomelor, fara explicatie medicala, la care ne referim ca somatizare. Fiecare afectiune somatica se insoteste de simptomatologie psihologica. De exemplu pacientii cu diabet zaharat sunt in general tristi, au schimbari de dispozitie, sentimente de manie, stima de sine scazuta. Factorii psihosociali afecteaza nivelul glicemiei indirect prin complianta la tratament si direct prin efecte neuroendocrine. La randul sau glicemia poate afecta starea emotionala, in aceasta situatie utila fiind terapia cognitiv- comportamentala, care imbunatateste capacitatea de coping, complianta la tratament si controlul glicemiei. Un alt exemplu semnificativ este acela al ulcerului duodenal, despre care nu demult psihiatrii sustineau ca este in primul rand o boala psihosomatica, ceea ce la ora actuala s-a demonstrat a fi fals, ulceul peptic avand etiologie multifactoriala. Oricum, infectia cu Helicobacter pylori, care este acum la moda, nu poate fi considerata o cauza suficienta, mai ales ca pana la varsta de 70 de ani 50% din populatie este expusa infectiei cu H. pylori si nu toate cazurile de ulcer duodenal au infectie cu Helicobacter. Sindromul de oboseala cronica este un sindrom clinic cu prevalenta si morbiditate semnificativa, dar de etiologie necunoscuta, cu putine rezultate medicale obiective care sa explice acest sindrom. Sindromul de oboseala cronica are un efect negativ asupra relatiei pacientului cu familia si prietenii, precum si cu medicul, si asupra stimei de sine a pacientului. Tratamentul actual consta dintr-un program gradat de reabilitare, dar nu exista dovezi in sprijinul eficacitatii tratamentului.
Pacientii cu manifestari fizice si tulburari psihologice datorate afectiunilor psihosomatice au adesea nevoi terapeutice speciale ( Frederick, Phillips, 1992). La nivel constient au vederi pesimiste legate de viitor, inclusiv spectrul mortii iminente. In hipnoza, progresia de varsta poate creste sperantele pozitive ale pacientului pentru supravietuire, utile fiind intarirea eului si integrarea. Sachse (1990) spunea ca terapeutii exercita o influenta puternica asupra procesului explicativ al clientului, tipul de referinte pe care le face terapeutul influentand puternic efectul interventiilor la clientii cu probleme psihosomatice. Hoflich si colab. ( 2005 ) au aplicat un chestionar pentru evaluarea dorintei pacientilor de a participa la terapia de grup, la un numar de 1604 pacienti, gasind ca 23% din cei chestionati doresc sa participe in grupuri de suport, pentru 19% dintre ei recomandarea terapeutului influentandu-le alegerea. Pacientii care participa la aceste grupuri au in general o durata mai mare a bolii, mai multe probleme interpersonale si suport social mai scazut in comparatie cu cei ce nu doresc sa participe. Un aspect care nu este de neglijat se refera la suicidul care poate apare in cursul terapiei la pacientii psihosomatici ( Balon, 2006).

Metode psihoterapeutice in psihosomatica
In tratamentul psihosomatic in prezent se utilizeaza psihoeducatia, tehnicile de relaxare, managementul stressului si terapia suportiva, mai ales cognitiv- comportamentala si psihoterapia psihodinamica. S-a constatat ca psihoterapia este eficace in astmul bronsic, ulcerul duodenal si migrena si mai putin eficace in hipretensiunea arteriala si colita ulcerativa, cu variabilitate la diferitele tipuri de psihoterapii. Frankel ( 1975) sustinea ca hipnoza, tehnicile de relaxare, sugestibilitatea si raspunsul de tip placebo includ ca aplicatii majore in bolile psihosomatice : relaxarea, indepartarea simptomelor si psihoterapia. Autorul recomanda evaluarea hipnotizabilitatii la toti pacientii tratati prin hipnoterapie, cu ajutorul scalelor de sugestibilitate hipnotica.
Herbert Benson este promotorul tehnicilor relaxarii ca strategie terapeutica si preventiva in psihosomatica, care ulterior au fost combinate cu tehnicile de biofeedback, in care diferitele variabile biologice , ca tensiunea arteriala sau tensiunea musculara sunt inregistrate, afisate si aratate pacientului, ca metoda de control a tensiunii arteriale si altor afectiuni.
In 1929 Edmund Jacobson introducea relaxarea progresiva ca terapie a anxietatii, iar in 1975 Herbert Benson descria in detaliu mecanismul de reducere a stressului prin care corpul scurtcircuiteaza raspunsul de tip lupta sau fuga si duce la scaderea tensiunii arteriale, relaxarea musculara si controlul frecventei cardiace. Stressul a fost legat de geneza bolilor coronariene, hipertensiunii arteriale, sindromului de colon iritabil, ucerului gastro- duodenal, anxietatii, tulburarilor de tip adictiv, putand declansa simptome precum greata, cefalee, caderea parului, oboseala si durere musculara.
Exercitiile de respiratie profunda imbunatatesc functia respiratorie si elimina stressul si tensiunea. Inainte de acest exercitiu pacientul trebuie sa devina constient de modul cum respira, punandu-si o mana pe abdomen si una pe piept si observand miscarea mainilor. Daca pacientul are respiratie toracica acest exercitiu de respiratie are efecte benefice. Pacientul sta intins pe spate, cu genunchii indoiti, cu corpul relaxat, o mana pe abdomen si una pe piept. Inspira de cateva ori lung, pe nas, incercand sa miste abdomenul si nu pieptul. Respiratia profunda continua 20 de minute. Dupa terminarea exercitiului se continua cu relaxarea. Metodele de respiratie profunda sunt utilizate apoi de pacient acasa pentru a scadea tensiunea.
Relaxarea este de mai multe tipuri: de eliberare, profunda si controlata. Se incepe cu relaxarea musculara profunda Jacobson, care poate fi inregistrata pe suport audio si pe care pacientul o poate asculta si acasa, recomandandu-se sa practice zilnic acest exercitiu. Relaxarea de eliberare, ca si relaxarea profunda, are drept scop reducerea tensiunii musculare, fara a face referire ca si in relaxarea musculara profunda atat la relaxarea, cat si la contractia musculara, ci numai la relaxare. Relaxarea de eliberare este recomandata ca urmator pas, dupa ce pacientul este familiarizat cu relaxarea musculara profunda. Pacientul sta relaxat in scaun, isi concentreaza atentia supra relaxarii si isi imagineaza cum cu fiecare expiratie tensiunea ii paraseste corpul. Relaxarea controlata combina relaxarea cu exercitiile de respiratie profunda, utilizand un cuvant sau o imagine pentru a declansa sentimentul imediat al relaxarii musculare. Acest cuvant sau imagine trebuie sa fie asociate cu relaxarea in mintea pacientului. Se alege un cuvant sau o imagine care sunt utilizate in cursul exercitiului de relaxare in mod repetat, pana cand acel cuvant sau acea imagine declanseaza automat relaxarea. Cuvantul poate fi pur-si-simplu “relaxeaza-te”, frecvent folosit pe casetele cu exercitii de relaxare, sau poate fi de exemplu o imagine mentala a unei plaje, a unei flori, sau orice altceva. Relaxarea poate fi contraindicata pentru unii pacienti, de exemplu cei cu boli cerebrale organice sau traumatisme cerebrale care au disfunctii cognitive, depinzand de gradul lor de functionare.
Imageria ghidata este o alta tehnica folosita in terapia psihosomatica. Este un proces cu doua componente : prima componenta implica relaxarea profunda prin tehnici de relaxare si antrenament respirator. In faza de relaxare pacientul inchide ochii si se concentreaza pe respiratia rara, sau pe tensiunea din muschi, de multe ori pe un fond de muzica linistita sau sunete din natura, ca de exemplu valurile marii sau ciripitul pasarilor, care induc relaxarea. Odata ce pacientul se relaxeaza incepe exercitiul de imagerie, cu imagini relaxante care odihnesc mintea si corpul. Pacientul poate utiliza rememorarea cestei imagini, a unei situatii sau a unui scenariu pentru a diminua anxietatea, cum ar fi in cursul nasterii, interventiilor chirurgicale sau evenimentelor anxietante. Pacientul se poate imagina ca parcurgand fiecare pas al anxietatii, pe care apoi il depaseste.
In transa hipnotica sunt utile in terapia psihosomatica imageria locului preferat, tehnicile pentru cresterea stimei de sine, tehnica anxiometrului, si imageria ghidata in stare de transa, cu metafore directionate catre afectiunea somatica respectiva, cum sunt metaforele orientate intestinal in terapia colonului iritabil ( metafora raului care curge, metafora metronomului), vizualizarea partii bolnave a corpului ( tehnica utilizata in terapia ulcerului duodenal), terapia partilor ( pentru tinitus ),metafora calatorie cu pluta ( in tratamentul hipertensiunii arteriale), metafora luminii albe ( pentru promovarea generala a insanatosirii), etc. Exista la ora actuala protocoale terapeutice distincte pentru multe din afectiunile psihosomatice, impreuna cu imageria destinata controlului durerii. Inainte de interventia hipnotica majoritatea autorilor recomanda determinarea gradului de sugestibilitate hipnotica cu ajutorul scalei de sugestibilitate hipnotica Stanford.
Indicatiile hipnozei sunt in:
- obsterica: anestezie, controlul contractiilor uterine, managementul durerii;
- stomatologie si chirurgie dentara: controlul durerii, salivatiei, contractiei musculare, bruxismului, reflexelor nazele, controlul anxietatii;
- anestezie: diminuarea anxietatii preoperatorii, anestezie generala;
- reumatologie si traumatologie: terapia durerii;
- patologie vasculara: hipertensiunea arteriala, sindromul Raynaud, boala coronariana;
- pneumologie: astmul bronsic, bronsita cronica, insuficienta respiratorie, terapia lasatului de fumat;
- dermatologie: eczeme, psoriazis, veruci, alte afectiuni psihosomatice;
- sexologie: disfunctii sexuale;
- ORL: acufene, tinitus, vertij, sindrom Meniere, disfonie, laringospasm;
- neurologie: migrene, insomnie, ticuri, stress, anxietate, teama, fobie, agresivitate, controlul durerii;
- gastro- enetrologie: diskinezie esofagiana, sindrom de colon iritabil, afectiuni digestive functionale, recto- colita hemoragica, ulcer gastro- duodenal;
- nutritie: terapia obezitatii;
- boala canceroasa: vizualizare pentru cresterea efectelor chimioterapiei, a reactiilor de aparare a sistemului imunitar si modificarile actiunii Il-2.
Psihoterapia Ericksoniana ofera o perspectiva de tip integrare personala si dezvoltare a pacientilor, cu facilitarea mecanismelor inconstiente care lucreaza permanent pentru mentinerea echilibrului.
In ultimii ani au aparut noi tehnici terapeutice utile in pihosomatica, terapia cognitiv- comportamentala castigand serios teren in acest domeniu. Psihologii acorda o atentie crescuta cognitiei distribuite, examinand nu doar psihismul individual, ci si mediul fizic si social, asa cum in informatica se discuta despre inteligenta artificiala distribuita prin retele de cooperare intre calculatoare ( Paul Thagard, 1997).
Derivata din terapia cognitiv- comportamentala este tehnica biofeedback-ului, care combina relaxarea, vizualizarea si tehnicile cognitive. Pe corp se plaseaza senzori care masoara tensiunea musculara, undele cerebrale, frecventa cardiaca, temperatura corpului, si traduc informatiile prin inregistrare audio sau video. Pe masura ce pacientul vede informatia de pe monitor, incepe sa-si dea seama de modul in care gandurile, frica si imaginile mentale ii influenteaza reactiile fizice. Monitorizand relatia dintre minte si corp, poate fi folosita deliberat imageria mentala pentru a manipula frecventa cardiaca, temperatura corporala, undele EEG, alte functii ale corpului, pentru a reduce stressul. Prin biofeedback pacientul poate vedea rezultatul eforturilor sale, dar biofeedback-ul poate fi contraindicat la persoanele cu pace-maker.
Terapia prin sunet, incluzand terapia prin muzica si sunetele din natura este de asemenea utila in terapia afectiunilor psihosomatice. Diferite sunete declanseaza emotii si reactii diferite. In 1896 medicii americani descopereau ca muzica poate imbunatati procesul gandirii si fluxul sangvin, dar terapia prin muzica a inceput in 1940, cand a fost utilizata ca tratament de reabilitare pentru soldati. Intre 1950 si 1960 terapia prin sunete s-a dezvoltat in Europa, Alfred Tomatis si Guy Bernard, medici ORL din Franta promovand terapia prin sunet auzit in casti, fiind astazi larg folosita pentru a trata afectiuni de la dificultati academice pana la anxietate, atat la adult cat si la copil. Se sustine ca terapia prin sunet este benefica in tratamentul stressului, anxietatii, hipertensiunii arteriale, depresiei si autismului. In terapia bolii Alzheimer se folosesc incantatiile, despre care se spune ca ajuta la functionarea memoriei. Terapia Tomatis este promovata si pentru pacientii cu probleme motorii si de coordonare. Pacientul foloseste casti cu conducere aeriana si osoasa pentru a asculta frecvente muzicale inregistrate, despre care se crede ca actioneaza asupra undelor cerebrale. Alte forme de terapie prin sunet sunt cele cu frecvente speciale sau muzica pentru SIDA sau obezitate, terapia cu sunete sintetizate, pentru a induce o stare de transa, si adaptarea instrumentelor vechi tibetane, impreuna cu incantatiile sau meditatia.
Alte metode terapeutice implicate in terapia psihosomatica moderna sunt consilierea directiva, bazata pe explicatiile furnizate pacientului, psihoterapia psihodinamica si terapia centrata pe persoana.

Relatia dintre psihologie si psihosomatica
Cu toate ca la ora actuala exista o gama atat de variata de metode terapeutice destinate terapiei psihosomatice in culturile vestice exista inca o problema in relatia dintre psihologie si sanatatea fizica, probabil datorita persistentei influentei lui Rene Descartes ( 1637) a carui filozofie se refera la dualism, o separare intre corp si minte. Psihanaliza a fost prima care a incercat sa acopere acest gol prin intremediul medicinii psihosomatice, spunand ca in diferite afectiuni exista anumite trasaturi de personalitate. Acestea sunt insa niste formulari simplificate, fiindca unele afectiuni pot fi, de exemplu, de natura alergica, sau infectioasa. Psihosomatica datoreaza multe lui Sigmund Freud, insa terapia strategica dezvoltata de Paul Watzlawick si hipnoza Ericksoniana, promovata de Milton Erickson permit abordarea afectiunilor functionale si psihosomatice fara a necesita psihoterapie de lunga durata.