Posts Tagged ‘psihodrama’
SCURTA PREZENTARE A PSIHODRAMEI
Oana – Maria Popescu
Jacob Levi Moreno, “inventatorul” psihodramei, spunea despre psihodrama ca este o metoda de a ajuta oamenii sa devina mai creativi. Aplicatiile sale practice sunt in domenii diverse, in psihoterapie, educatie, sanatate, afaceri, psihologie organizationala. Sunt integrate diferite nivele ale fiintei umane: gandire, intelect, imaginatie, sentimente si actiune. Aceasta abordare a dezvoltarii umane, originata de Moreno, este un instrument puternic de conceptualizare a conexiunilor in toate tipurile de relatii si orice forma de grup, constituita pentru indiferent ce scop.
Sub indrumarea unui psihodramatician, cunoscut sub numele de “regizor”, se realizeaza improvizatii “teatrale”. Scenariul este scris minut dupa minut, rezultand din ceea ce se intampla atunci pe scena. Membrii grupului iau parte activa la dramele celorlaltora, si astfel membrii grupului genereaza si experientiaza noi comportamente si modalitati de gandire inainte de a trebui sa se confrunte cu ele in viata de zi cu zi. Consecintele pot fi examinate si se iau noi decizii care pot fi apoi aplicate in cotidian.
Metoda psihodramei permite imersiunea in lumea subiectiva fara a se emite judecati de valoare. Astfel frustrarile si dorintele pot fi puse in scena, ducand la experientierea unei mai mari liberatti. Traumele, doliul neprelucrat, diverse probleme psihologice pot fi asadar prelucrate. Se dezvolta imaginatia si intuitia, si “viitorul posibil”este testat.
Formatul clasic al psihodramei este acela in care, in cadrul unui grup, fiecare este “terapeut”, sprijinind protagonistul sau persoana a carei poveste este urmarita. Regizorul alege un protagonist, alte persoane joaca rolurile din povestea protagonistului, apoi se discuta despre ceea ce s-a intamplat la punerea in secna. Ceea ce are rol terapeutic este extinderea repertoriului rolului si a accesului la spontaneitate. Este un laborator al vietii reale, asa ca indiferent de rolul in care in viata nu ai acces, care iti este blocat dintr-un motiv sau altul, in psihodrama ai ocazia de a-l experientia, si poti realiza care sunt blocajele, unde trebuie sa iti asumi responsabilitatea. Si adesea exista o forma de catharsis. Atat protagonistul cat si ceilalti participanti isi intra in rol, si totul pare ca se intampla in realitate. Este ceva cu totul diferit de “terapia prin cuvinte”.
O tehnica psihodramatica este oglinidrea, a vedea pe altcineva jucandu-ti rolul, iar o alta este dublul, in care participantii la grup au ocazia de a sta in spatele protagonistului si de a vorbi ca el, pentru a-l ajuta sa clarifice si sa spuna lucruri pe care nu le-a putut spune. Protagonistul la randul sau poate corecta cele spuse de grup.
Scena poate infatisa de exemplu ceea ce se intampla intr-o familie in timpul unui divort. Se realizeaza punerea in scena a situatiei in care parintii spun grupului familial ca planuiesc sa divorteze. Personajele ar putea fi mama, de aproximativ 40 de ani, tata, de aproximativ 50 de ani, bunica (din partea mamei) in varsta de 60 de ani, fiica de 16 ani si fiul de 14 ani. Intr-o asemenea punere in scena se poate urmari alianta intre mama si mama ei, intre copii si unul din parinti, cine este invinovatit pentru divort, daca copiii se simt responsabili, cum este comunicarea intre membrii familiei, cum sunt exprimate sentimentele in cadrul familiei, ce roluri sunt jucate intrafamilial, cine ofera sprijin sau nu, cum sunt rezolvate problemele familiale, si asa mai departe.
O alta modalitate de a utiliza tehnicile psihodramatice este in cadrul sociodramei, in care persoana are posibilitatea de a se proiecta intr-o anumita tema, iar tema este pusa in scena fara sa existe un singur protagonist. Fiind o poveste mai generica, oricine poate fi protagonistul.
Variate tehnici imprumutate din psihodrama sunt utlizate in diverse alte tipuri de terapie. De exemplu inversiunea de rol, utila in medierea conflictelor. Persoana in cauza vorbeste adoptand rolul persoanei cu care se afla in conflict. Aceasta ajuta la schimbarea perspectivei.
Consultanta organzationala apeleaza la tehnici psihodramatice in dezvoltarea echipelor, in training-ul managerilor sau in supervizare, prin simularea anumitor situatii. In psihoterapie psihodrama este utila in special pentru a lucra cu regresia, astfel incat in final clientul sa poata functiona ca adult independent. Profesorii si alte persoane din domeniul educatiei utilizeaza psihodrama atat cu adultii cat si cu copiii pentru a integra materialul predat. Consultantii financiari folosesc tehnici psihodramatice pentru a ajuta clientii sa se gandeasca la situatia lor financiara.
Sursa: www.psihoterapia.eu
PSIHODRAMA CA METODA DE SUPORT SOCIAL PENTRU BATRANI
Oana-Maria Popescu
In 1912 Moreno ii spunea lui Freud: “Eu incep acolo unde tu sfarsesti…Tu le analizezi visele, eu le dau curaj sa viseze din nou”.
In afara de suportul de care au nevoie persoanele varstnice, se impune si re-educarea societatii, in sensul combaterii asa-numitelor “mituri referitoare la varstnici”: batranii nu se mai indragostesc, sunt o povara, sunt neproductivi, au intotdeauna probleme medicale, nu pot invata, uita mereu si nu se pot bucura de viata. Mai ales familiile varstnicilor au nevoie sa fie educate in aceasta privinta, pentru re-structurarea perceptiilor si cognitiilor referitoare la ceea ce inseamna varsta a treia
Tarile cu populatie de varsta a treia in crestere au o serioasa problema, desemnata ca prioritara chiar si de catre Natiunile Unite, in ce priveste integrarea sociala a batranilor. O solutie pare a fi aceea a grupelor de suport; in Cuba de exemplu exista asa-numitele “circulos de abuelos” (cercurile bunicilor). Astfel de proiecte bazate pe gerontologia educationala au cateva obiective principale:
- contributia la crearea unei noi culturi a “imbatranirii”, considerand varsta a treia un stadiu al dezvoltarii umane, in care se pot dezvolta numeroase potentiale de invatare si contributie la societate;
- obtinerea cunoasterii culturale, stiintifice si tehnice in randul celor varstnici prin informarea referitoare la progresele tehnologiei, artei, culturii si gandiri moderne;
- cooperarea intre grupe de suport pentru varsta a treia din diverse tari ale lumii;
- realizarea unei programe care sa satisfaca necesitatile varstnicilor din diferite medii sociale si cu diverse nivele de educatie;
- identificarea proiectelor viabile de petrecere a timpului liber;
- intelegerea caracteristicilor procesului de imbatranire, pentru a facilita relatiile armonioase cu familia si comunitatea si pentru a crea spatii de experienta si suport social.
Acestea sunt “directive” trasate pentru grupele de suport din afara instutiilor. Pentru batranii institutionalizati insa problemele sunt de natura mai complexa. O problema comuna in general pentru varstnicii din casele de batrani este depresia, si sentimentul izolarii. Acestea se asociaza cu retragere sociala si de multe ori comportamente stereotipe. Institutionalizarea de orice tip devine astfel o problema majora a serviciilor de sanatate.
S-a demonstrat ca psihodrama poate ajuta la depasirea anxietatii, depresiei si comportamentelor stereotipe ale varstnicilor (Altman K.P., 1983).
Persoanele de varsta a treia din casele de batrani sunt expuse tulburarilor psihiatrice si sunt vulnerabile mai ales la depresie. Dar serviciile psihiatrice si/ sau psihoterapeutice sunt rar asigurate. Carman si Nordin (1984) au condus un grup de psihodrama intr-o casa de batrani, gasind ca aceasta este o forma de terapie eficace. Psihodrama s-a demonstrat a fi benefica mai ales pentru ameliorarea depresiei, permitand participantilor la grup sa “retraiasca” si sa poata suferi pentru pierderile nerezolvate, doliul neprelucrat, si sa-si exprime sentimentele reprimate de manie, abandon si teama. Tehnicile psihodramatice au incurajat spontaneitatea si creativitatea si au facilitat procesul de trecere in revista a vietii proprii. Astfel participantii au fost incurajati sa rezolve probleme vechi si sa-si examineze si restructureze identitatea.
Alti autori (Oguzhanoglu si Osman, 2005) au investigat in special efectul psihodramei si psihoterapiei de grup asupra adaptarii si problemelor comportamentale ale persoanelor dintr-o casa de batrani. Ca tehnica, fiecare sedinta de psihodrama a avut durata de 2 si ½- 3 ore, la interval de o saptamana, iar pentru evaluarea nivelului depresiei si anxietatii au fost folosite Scala de Depresie Hamilton si Scala de Depresie Geriatrica. Rezultatele arata ca a cescut spontaneitatea, creativitatea si empatia participantilor, ducand astfel la imbunatatirea comunicarii si adaptarea la propriile probleme. Articularea emotiilor si gandurilor a cunoscut de asemenea o imbunatatire semnificativa, iar scorul la anxietate a scazut considerabil. S-a ajuns astfel la concluzia ca psihodrama poate fi de ajutor persoanelor varstnice pentru imbunatatirea comportamentului si bunastarea psihologica, si pentru descoperirea intelesului vietii.
Pentru batranii institutionalizati sau din casele de batrani colectivul Universitatii din Havana recomanda impartirea grupelor mari in ceea ce ei numesc “grupe familiale” de baza, de 6-7 persoane, avand discutii atat in grupul extins cat si in grupele mici. Se pleaca de la premiza ca uneori persoanele de varsta a treia absorb mai greu informatia, asa ca grupele mici sunt necesare ca forum pentru intrebari si exprimare de sine.
Faptul ca batranii institutionalizati adesea se izoleaza este un lucru indeobste cunoscut. In timp ce psihoterapia si medicatia traditional utilizata pentru remotivarea pacientilor nu este atat de eficace la batrani, psihodrama da rezultate.
Psihodrama este recomandata ca substituent mai acceptabil si mai putin anxietant al psihoterapiei prin alte metode, facilitand expresia intregii game de sentimente si oferind oportunitati pentru resocializare. In cadrul psihodramei sunt utilizate in special pantomima de grup, cu sarade sau fragmente de piesa de pantomima, utilizarea picturilor sau pozelor pentru a pune in scena dispozitia si personalitatea personajelor din poze; jocul de rol al unei persoane admirate; vizionarea de spectacole de teatru. Se foloseste de asemenea bibliodrama, care poate satisface nevoile unor indivizi sau grupuri mai mici.
Psihoterapia de grup este utila in grupuri mixte si pentru tratamentul problemelor emotionale si existentiale unice ale femeilor varstnice. Principalul beneficiu este acela de a oferi o oaza de siguranta pentru explorarea problemelor curente, integrarea sinelui, cresterea stimei de sine si depasirea izolarii si depresiei.
Pe de alta parte, nu doar ca ii putem invata pe varstnici, varstnicii ne invata pe noi. In acest context, Francisco Goya, picta un tablou, “Inca invat” (“Aun aprendo”), infatisand un batran mergand cu ajutorul a doua bastoane.
Bibliografie:
1. Attman, K.P. “Psychodrama with the institutionalized elderly: a method for role re-engagement”, Journal of group psychotherapy, psychodrama and sociometry, 1983, vol.36, no.3, pp.87-96;
2. Aging 101, www.hcoa.org/aging;
3. Carman M.B., Nordin S.R., “Psychodrama: therapeutic modality for the elderly in nursing homes”, Clinical Gerontology, 1984, pp.15-24;
4. Dale Richard Buchanan “Psychodrama: a humanistic approach to psychiatric treatment for the elderly”, Hospital Community Psychiatry, vol.33, 220-223;
5. David A.K., Hundal Jasdap, “A survey of Clinical Reports on the Application of Psychodrama”, Journal of Group Psychotherapy, Psychodrama & Sociometry, vol.55, no.4, pp.141-157;
6. David A.K., Hundal Jasdap, “A survey of clinical reports on the application of psychodrama”, Journal of Group Psychotherapy, Psychodrama& Sociometry, vol.55, no.4, pp.141-157;
7. Hindy Nobler, “It’s never too late to change: a group psuchotherapy experience for olde women”, Behavioral Science, vol.19, no.3, 1992;
8. Huffington Center of Aging, www.hcoa.org/newsite/articles ;
9. Kallan Oguhanoglu N., Osman O., “The elderly, nursing homes and life voyages: a psychodrama group study”, Turkish Psikiyatru Derg, 2005, 16(2), 124-32;
10. *** www.solidarity.org/