Posts Tagged ‘analiza tranzactionala’
Basmele si analiza scenariului
Oana Maria Popescu
Basmele ajuta la inocularea normelor societatii in mintea copilului la modul constient, dar la nivel subconstient pot furniza roluri, locatii si orare atractive si stereotipe pentru un scenariu de viata defectuos.
Analiza structurala a scenariului este bazata pe Matricea Scenariilor a lui Steiner.
Drama poate fi analizata ca schimbari ale rolului si locatiei intr-un continuum al timpului. Intensitatea dramei este influentata de numarul de permutari intr-o perioada de timp (Viteza Scenariului) si contrastul dintre pozitiile permutate (Gama Scnariului). O viteza si o gama scazute inseamna plictiseala. Momentul fiecarei permutari variaza independent, de la supriza la suspans.
Asa cum analiza starilor eului este o parte a analizei tranzactionale structurale, analiza rolului este o parte a analizei jocului si scenariilor, in definirea identitatilor implicate in actiune. Sloganul de pe tricoul unui om poate reprezenta sloganul scenariului sau. Cu ajutorul acestui slogan se poate determina, adesea printr-o intrebare indirecta, ce rol joaca in viata.
Presoana care “traieste intr-un scenariu” a simplificat de obicei vederea asupra lumii cu un minimum de personaje dramatice. Diagrama rolurilor furnizeaza un mijloc de fixare a unui numar prestabilit de identitati cheie vizualizate in terapie. Cand o persoana cunoaste care a fost “basmul sau preferat” rolurile cheie pot fi asezate in cerc si apoi se distribuie rolurile in viata. Mai putin frecvent acest lucru poate functiona si invers, si povestea clasica gasita se potriveste cu rolurile. Aceasta imagine in circumscrierea actiunii are o utilitate similara cu analiza jocului.
Unele persoane pot prezenta semne de manierism a unora din acestea la un moment dat. Regula schimbarii rolurilor este aceeasi ca si in analiza jocului, unde intr-un anumit moment o persoana joaca “cu toate cartile din joc”, si analiza visului unde “fiecare persoana din vis este cel ce viseaza”. Tratamentul nu poate fi complet pana nu este analizata pozitia persoanei in fiecare rol.
In analiza dramei sunt suficiente trei roluri pentru a infatisa miscarile emotionale care sunt drame. Aceste roluri de actiune, spre deosebire de rolurile de identitate la care ne-am referit inainte, sunt Persecutorul, Salvatorul si Victima. Drama incepe cand aceste roluri sunt stabilite sau anticipate de public. Nu exista drama fara o schimbare a rolurilor. In urmatoarele trei exemple se poate urmari permutarea rolurilor.
In “Cantaretul din flaut” eroul incepe ca Salvator al orasului si Presecutor al sobolanilor, apoi devine Victima a inselaciunii Persecutorului primar (care nu-i plateste onorariul) si ca razbunare devine Persecutor al copiiilor din oras. Primarul se schimba din Victima (a sobolanilor) in Salvator (angajandu-l pe cantaret), in Persecutor (dubla schimbare), in Victima (copiii lui mor). Copiii se schimba din Victime Persecutate (sobolanii) in Victime Salvate, in Victime Presecutate de Salvatorul lor (contrast crescut).
In “ Scufita Rosie” eroina incepe ca Slavator (mancare si companie pentru bunica si prietenie si instructiuni pentru lup). In schimbarea de suspans ea devine Victima pentru Persecutorul lup , care intr-o schimbare neasteptata este Victima a padurarului Persecutor, care in acest act joaca doua roluri deodata (viteza crescuta), de asemenea Salveaza pe Scufita Rosie si pe bunica. Intr-o versiune a povestii, Scufita Rosie, jucand toate trei rolurile, se transforma in Persecutor indesand pietre in burta lupului impreuna cu padurarul.
In “ Cenusareasa” eroina se transforma din Victima dublu Persecutata (mama si surorile vitrege) in Victima triplu Salvata (zana ursitoare, apoi soarecii, apoi printul) si din nou in Victima Persecutata (dupa miezul noptii), apoi Victima Salvata din nou. O analiza bruta a intensitatii dramei pentru ea, prin totalizarea transformarilor, ne da un numar de 8 transformari.
Drama se compara cu jocurile tranzactionale, dar drama are un numar mai mare de evenimente, un numar mai mare de permutari per eveniment si o persoana adesea joaca doua sau trei roluri odata. Jocurile sunt mai simple si exista o miscare majora, de exemplu in “eu doar incerc sa te ajut” (I’m only trying to help you”); exista doar o rotatie in sens opus acelor de ceasornic in triunghiul dramatic. Victima devine Persecutor si Salvatorul devine Noua Victima.
Diagrama locatiei simplifica miscarile de locatie prin vectorul axei majore Aproape si Departe care au subdiviziuni in Inchis si Deschis, in Public si Privat (spatiu). Drama este mutarea locatiei, si este intensificata de Gama Scenariului (de la casa la sala de bal a castelului, de la Rascruce de Vanturi in China, din curtea din fata in Oz) si Viteza Scenariului (aventurile in schimbare ale lui Pinocchio, Ulise, etc).
Multi alti factori pot fi adaugati pentru a creste gradul de contrast precum si pentru a intensifica drama rolurilor, cum ar fi momentul zilei, anotimpul, temperatura, nivelul zgomotului, lumina, dimensiunile, simbolurile inconstiente, etc. China si peisajul joaca un rol important in romanele istorice care arata transformari ale personajului odata cu transformarile istoriei.
In terapie diagrama locatiei poate fi folosita pentru a ilustra vizual schimbarile de locatie facute de o persoana, si cateodata pentru comparatie cu altele. Poate fi util pentru a arata tiparele de calatorie ale unei persoane si a le asemana cu tiparele scenariului. Multe povesti clasice au tipare de tip Odisee care includ multe calatorii, in timp ce altele au perioade lungi de somn fara nici o calatorie, cum este “Frumoasa din padurea adormita”.
Structurarea spatiului, ca si a timpului, poate fi utila in mod similar. Vizual ilustreaza opt preferinte posibile si arata unde-si petrece timpul o persoana. Pentru tiparul unui scenariu, scena sfarsitului tragic al cuiva poate fi localizata dinainte si o “calatorie a scenariului” poate fi evitata.
Schimbarile in spatiile vietii pot duce la schimbari semnificative. Se pot stabili decizii importante in viata intrand in noi localizari ale scenariului, cum ar fi o slujba noua, o casa noua, o vacanta sau intrarea in terapie. Schimbarile de spatiu pot duce insa si la anxietate de separatie sau anxietate de sosire, adesea cu semnificatie pentru scenariu.
Interpretarile referitoare la camera in care locuieste o persoana din punct de vedere psihologic, cu imaginatia si concretizarea realitatii, a fost multa vreme o parte a tehnicilor terapeutice in analiza tranzactionala. Oamenii isi pot cara camerele din scenariu dupa ei, ducand la lucruri cum sunt conferinte publice in dormitor, vorbitul in baie singur, etc. Injunctiile parentale pot influenta aceste lucruri, de exemplu: “ Nu-ti parasi niciodata casa” si “ Fii in doua locuri deodata”. Intr-un caz un om care era prietenos si cald in birou era rece si distant pe coridor si s-a descoperit ca a crescut intr-o garsoniera cu mama lui, iar coridoarele erau “ teritoriul nimanui”, pe masura ce in viata s-a mutat dintr-o camera calduroasa in alta.
Un copil este expus la mituri influente, basme si povestiri clasice intr-un mod care difera de la o familie la alta si de la o cultura la alta. Culturile difera nu numai prin selectia naturala a povestilor populare care sunt spuse si tiparite, dar si in versiunile disponibile ale acestor povesti. De exemplu “ Cenusareasa” si “ Scufita Rosie” au mai mult de 6 finaluri artificiale diferite. O mama care citeste povestea copilului ei are posibilitatea de a alege versiuni fericite, triste, violente, lipsite de autenticitate, etc. varsta si starea civila a mamei sau preferinta pentru copil ii pot influenta alegerea. Multe povesti includ “ a scapa de copil pentru un timp” indicand ca ar putea fi terapeutice pentru mama, un mod de comunicare cu copiii, si ele trec de la o generatie la alta atat datorita preferintei mamei cat si a copilului. Cititorii furnizeaza copilului un rol din scenariu. Uneori o persoana nu-si poate aminti povestea preferata din copilarie, dar mama acelei persoane isi va aminti cu siguranta.
Matricea scenariului a fost folosita pentru urmarirea permisiunilor parentale si injunctiilor. Zambetul cald al mamei poate insemna “acesta esti tu” si poate adauga un “ Nu gandi- Fii Cenusareasa” in matricea scenariului. In spiritul amuzamentului si al contractului “Hai sa ne prefacem” dintre copil si mama, pot apare importante injunctii: “Nu gandi”, cum ar fi : “Nu observa personajele minore”, “Nu acorda atentie finalului”( Pay-off), si “Treci prin asta iar si iar”. Basmul este foarte eficace si “prinde” daca reitereaza “mitul familiei” din jurul copilului si daca furnizeaza matricea timpului longitudinal pentru injunctia care trebuie indeplinita.
Uneori mama si copilul pot sa nu vada morala povestii si pot face un contract ca rolurile minore sunt mai atractive decat cele ale eroului/ eroinei.
Din toate aceste motive basmele pe care le spunem copiiilor nostri si mai ales modul in care le spunem le poate influenta decisiv “scenariul de viata”.
Sursa: www.psihoterapia.eu
