Terapia prin mişcare şi dans se bazează pe presupunerea că mintea şi corpul sunt inseparabile şi că mişcările corpului întruchipează şi exprimă stările pshice interne.
Există de asemenea o relaţie strânsă între secvenţa musculară şi atitudinea psihică, atât în sensul în care atitudinea psihică se află în conexiune cu stările musculare, dar şi secvenţa de tensiuni şi relaxări provoacă o anumită atitudine. O anumită secvenţă motorie schimbă situaţia internă şi atitudinile şi chiar provoacă o situaţie la nivel de fantezie care se potriveşte cu secvenţa musculară.
Nu numai că mişcările specifice reflectă anumite realităţi psihice interne, ci mişcările pot evoca imagini, stări afective şi amintiri. Putem înţelege cum se simte o persoană din mişcările corpului său şi felul în care se simte persoana poate fi schimbat prin modificarea mişcărilor.
Încă din timpurile neolitice dansul a fost o modalitate de exprimare a puterii şi unităţii tribale şi a fost folosit pentru negocierea cu forţele externe: de exemplu dansuri pentru fertilitate, dansuri de război, etc. Dansul asigură omului o modalitate de exprimare şi comunicare. Dansurile vracilor, preoţilor sau şamanilor sunt cele mai vechi forme de vindecare, în care eliberarea tensiunilor transformă conflictele fizice şi mentale în atitudini mai sănătoase. În zorii civilizaţiei umane dansul, religia, muzica şi medicina erau indispensabile.
material preluat de pe www.psihoterapia.eu
