Archive for July 19th, 2010
(material preluat de pe www.psihoterapia.eu)
Intr-un deşert aspru şi stâncos trăiau doi pustnici. Găsiseră două grote situate foarte aproape una de cealaltă. După ani şi ani de rugăciune şi sălbatice renunţări, unul dintre cei doi asceţi era convins că ajunsese la desăvârşire. Celălalt era şi el pios, dar totodată bun şi înţelegător. El se oprea întotdeauna să discute cu puţinii pelerini care veneau acolo, adăpostindu-i pe aceia care se rătăceau sau pe cei care doreau să se ascundă.
“Acesta este timp pierdut pentru meditaţie şi rugăciune”, gândea cel dintâi sihastru, căruia nu-i plăceau desele absenţe – chiar dacă nu îndelungate – ale celui de-al doilea.Pentru a-l face să înţeleagă în mod concret cât este de departe încă de sfinţenie, se hotărî să pună câte o piatră la gura propriei grote ori de câte ori celălalt avea să comită vreo greşală. După câteva luni, în faţa grotei sale se înălţa un zid de pietre, cenuşiu şi sufocant. Şi el era închis înăuntru.
Uneori construim ziduri de jur-împrejurul inimilor noastre, folosind pentru aceasta pietricelele de zi cu zi ale resentimentelor, ranchiunelor, tăcerilor, problemelor nerezolvate, supărărilor. Datoria noastră cea mai de seamă este aceea de a împiedica formarea unor astfel de ziduri în jurul inimilor noastre. Şi mai cu seamă, aceea de a încerca să nu devenim “o piatră în plus în zidurile altora”.
(material preluat de pe www.psihoterapia.eu)
Episoade depresive uşoare, caracterizate printr-o simptomatologie de intensitate redusă, însoţită de perturbări minore ale funcţiilor ocupaţionale, sociale şi relaţionale, satisface criteriile minime pentru diagnosticul de episod depresiv major (5-6 criterii).
Episoade depresive moderate, (medii) a căror severitate simptomatică se află la jumătatea distanţei dintre depresia uşoară şi severă.
Episoadele depresive severe satisfac toate sau aproape toate criteriile (8-9 criterii) de diagnostic conform DSM IV R, iar intensitatea simptomelor este crescută si are mai multe forme:
episoade depresive severe fără elemente psihotice;
episoade depresive severe cu elemente psihotice de tipul ideilor delirante sau halucinaţiilor, care pot fi congruente sau incongruente cu dispoziţia. Din categoria elementelor psihotice dispoziţional-congruente fac parte ideile delirante şi/sau halucinaţiile al căror conţinut este adecvat fenomenologiei depresive referitoare la insuficienţele persoanle, culpabilitate, boală, nihilism, autopedepsire;
episoade depresive severe cu elemente psihotice dispoziţional incongruente, exteriorizate prin idei delirante de persecuţie şi de control, gândire impusă, sau halucinaţii a căror conţinut nu implică temele depresive tipice de inadaptare personală, vinovăţie, boală, moarte, nihilism sau pedeapsă.
Alte tulburări afective
Tulburarea afectivă datorată unei condiţii medicale generale;
Tulburarea afectivă indusă de o substanţă;
Tulburarea depresivă fără altă specificaţie: include tulburările cu elemente depresive care nu satisfac criteriile pentru tulburarea depresivă majoră, tulburarea distimică, tulburarea de adaptare cu dispoziţie depresivă ori tulburarea de adaptare cu dispoziţie mixtă, depresivă anxioasă.
Tulburarea distrofică premenstruală: în cele mai multe cicluri menstruale din cursul ultimului an, simptome (de exemplu, dispoziţie depresivă marcată, anxietate marcată, labilitate afectivă marcată, scăderea interesului pentru diverse activităţi) survenind de regulă în ultime săptămână a fazei luteale (şi care nu se remit în decurs de câteva zile de la debutul menstruaţiei).
Tulburarea depresivă minoră: episoade de simptome depresive cu o durată de cel puţin 2 săptămâni, dar cu mai puţin de de cinci itemi ceruţi pentru tulburarea depresivă majoră.
Tulburarea depresivă scurtă, recurentă: episoade depresive durând de la 2 zile până la 2 săptămâni, survenind cel puţin o dată pe lună, timp de 12 luni (neasociată cu ciclul menstrual).
Un episod depresiv major suprapus peste tulburarea delirantă, tulburarea psihotică fără altă specificaţii ori faza activă a schizofreniei. Situaţiile în care clinicianul a ajuns la concluzia că este prezentă o tulburare depresivă, dar este inacapabil să precizeze dacă aceasta este primară, datorată unei condiţii medicale generale ori indusă de o substanţă.
Tulburările depresive din cauză medicală şi tulburările depresive induse de medicamente. O serie de afecţiuni somatice şi medicamente pot fi responsabile de apariţia sindromului depresiv. Cauzele medicale cele mai frecvente ale sindromului depresiv:
Boala şi sindromul Cushing
Boala Addison,
Hipotiroidism clinic şi subclinic,
Hiperaldosteronism,
Hipoparatiroidism, Hiperparatiroidism,
Hipertiroidism, Stare după tiroidectomie totală sau parţială.
Deficite de vitamine (B1, B12, Acid folic, PP)
Boli cerebrovasculare, Stare după AVC,
Demenţe,
Scleroza multiplă,
Boala Parkinson,
Boala Huntington,
Stări după TCC,
Epilepsie,
Infecţii ale sistemului nervos central, SIDA,
Tuberculoza,
Mononucleoza,
Lupus eritematos sistemic,
Artrită reumatoidă,
Colagenoze,
Boli infecţioase cronice – hepatite cronice,
Porfirie,
Boli tumorale,
Boli renale cronice.
(material preluat de pe www.psihoterapia.eu)
(dupa Mihaela Roco)
Gândiţi-vă azi la cea mai îndrăzneaţă idee; mâine ea nu va mai fi cea mai nouă.
- Prevedeţi viitorul în loc să fiţi surprins de el.
- Fără curaj nu se poate face nimic nou.
- Nu confundaţi ambiţia cu creativitatea.
- Fiţi cât mai îngăduitor cu ideile altora. S-ar putea putea să aibă dreptate.
- Jucaţi-vă cu ideile.
- Dacă nu găsiţi soliţia la o problemă, căutaţi o altă problemă, transformând-o pe prima.
- Fiţi modeşti atunci când îi criticaţi pe alţii.
- Fiecare om poate fi creativ, dar pentru aceasta trebuie să-şi dea seama.
- A fi activ este bine; a fi creativ este şi mai bine.
10. Nimeni nu se află întotdeauna în cea mai bună formă; şi pauzele sunt creative.
11. Este tot atât de creativ, ca şi când aţi face un lucru nou, să reluaţi totul de la început.
12. Organizaţi-vă viitorul; prezentul reprezintă deja trecutul.
13. După ce aţi cunoscut lucrurile aşa cum sunt, imaginaţi-vă cum ar putea fi ele şi ceea ce ar putea deveni.
14. Inspiraţi-vă de la natură; este un izvor inepuizabil de idei.
15. Incertitudinea este prima datorie a omului creativ.
16. Duceţi până la capăt orice idee.
17. Creativitatea este independentă de vârstă. Ea păstrează tinereţea.
18. Prima idee care vă vine în minte este adesea cea mai bună.
19. Chiar şi lucrurile cele mai sigure nu sunt decât ipoteze, de aceea nu vă încredeţi total în ele.
20. Nu aşteptaţi să gândească alţii înaintea dumneavoastră.
21. Profitaţi de experienţa dumneavoastră pentru a dobândi alte experinte noi.
22. Gândiţi-vă la cât mai multe posibilităţi de rezolvare a unei probleme; nu vă limitaţi doar la una singură.
23. Nu vă opriţi la ideile bune; există cu siguranţă altele şi mai bune.
24. Exersaţi-vă pentru o critică constructivă.
25. O idee absurdă este întotdeauna ceva mai bun decât nici o idee.
26. Utilizaţi experienţa dumneavoastră, dar evitaţi clişeele.
27. Creativitatea înseamnă şi a emite idei care nu pot fi apărate.
28. Elaboraţi mai multe idei decât acelea care vă sunt strict necesare.
29. Făcând mereu aceleaşi lucruri şi în acelaşi fel devenim din ce în ce mai plictisiţi şi mai plictisitori.
30. Puneţi-vă întrebări la care nu puteţi răspunde; descoperiţi imposibilul.
31. Să nu vă fie teamă de propriile idei.
32. Toate convenţiile nu sunt decât reguli ale unui joc; ele pot fi modificate şi astfel pot fi create jocuri noi.
33. Alegeţi-vă ca modele oameni creatori.
34. Creativitatea începe cu idei mici; cele mari vor veni de la sine.
35. Cel mai bun mod de a avea o idee bună este de a avea cât mai multe idei.
36. Aşa cum vă schimbaţi îmbrăcămintea si încălţămintea, încercaţi să vă schimbaţi şi ideile, deoarece şi ele au un termen de valabilitate.
Construiţi noi devize creative, care să vă reprezinte cel mai bine pe dumneavoastră.
(material preluat de pe www.psihoterapia.eu)
Cortex stâng: calculator, reparaţii în casă, lucru în lemn, golf, jocuri de strategie, radio amatori, colecţionar de maşini, reparaţii maşini, jocuri de societate, antrenor sportiv pentru amatori, jocuri logice, modelism, vânătoare, softball, operaţiuni bancare, investiţii, biliard francez, observaţii ştiinţifice, chimie, farmacologie, pasiuni pentru ştiinţe, jocuri de vocabular, categorii, escaladări, teste de inteligenţă numerică şi abstractă.
Limbic stâng: canotaj, joc de cărţi, pescuit, vizionarea meciurilor, tenis, studiu individual, pregătire examene, popice, tenis de masă, izolare şi liniştire, jocuri de cazino, jogging, jocuri de bani, gimnastică, fitness, handbal, menaj, aranjare ordine în casă, eleganţă, crichet, reţete de bucătărie, ierbar, tăierea lemnului, jocuri, studiul botanicii, fotbal, studiul istoriei, studiul poziţiilor ierarhice într-o organizaţie, planificarea unei excursii, planificarea unei activităţi, planificarea unei discuţii în contradictoriu, jocuri care presupun întâmplarea.
Cortex drept: activităţi artistice, artizanat, a interpreta muzică, foto, gimnastică aerobică, bicicletă, observarea păsărilor, degustarea de vinuri, jocuri video, schi, puzzle, cuvinte încrucişate, pescuit submarin, deltaplan, echitaţie, cinema, caiac-canoe, curse de viteză, mers pe jos, dans, patinaj pe gheaţă, monumente, urbanism, vizionarea emisiunilor TV, actorie, scrabble, a merge făra scop în natură, teatru, cumpărături, mers cu pluta, muzee, expediţii, reverie, ornitologie, risipirea banilor.
Limbic drept: călătorii, colecţii, creaţie literare, ascultarea muzicii, lectură, cusut, grădinărit, activităţi religioase, a cânta într-o orchestră, ajutorarea altora, conducerea unui club, îngrijirea copiiilor, trăncăneală, lucrări pe câmp, întreceri oratorice, cântec coral, discuţii cu prietenii, gastronomie, jocul cu proprii copii, tricotaj, asistenţă socială, consiliere (sfătuirea altora), psihoterapie.
Abilităţile de gândire sunt mai lateralizate la bărbaţi decât la femei, respectiv creierul femeilor este organizat mai diferit decât cel al bărbaţilor.
(material preluat de pe www.psihoterapia.eu)
Schizofrenia a fost catalogată de Freud drept psihonevroză narcisistă: ego-ul este copleşit de cerinţele conflictuale ale id-ului şi supraeului, astfel că eul nu mai poate funcţiona adecvat. Se pierd graniţele eului, testarea realităţii este defectuoasă şi predomină gândirea de proces primar. Astfel psihoza este conceptualizată ca vis în starea de veghe, respectiv o stare de regresie severă la narcisismul lipsit de obiect în care pacientul schizofren nu este capabil de transfer cu analistul.
Conform cu Jung însă, în schizofrenie ego-ul se fragmentează într-un număr mare de „subiecţi”, fiecare cu trăirile sale, astfel că pacientul schizofren este inundat de imageria inconştientului colectiv.
Teoria Melaniei Klein a dezvoltării copilului
Poziţia paranoid – schizoidă oferă un alt punct de vedere asupra psihodinamicii psihozelor. Poziţia paranoid – schizoidă este caracteristică primelor luni de viaţă, în care eul se apără împotriva anxietăţilor psihotice şi gestionează instincte intense şi conflictuale prin fragmentare, identificare proiectivă şi idealizare. Mecanismele de apărare paranoice şi schizoide sunt evidente în schizofrenie – care este asociată regresiei la stadiul de funcţionare paranoid-schizoid. Conform cu Segal (1979), în psihoterapia schizofreniei este importanta înţelegerea relaţiilor obiectuale timpurii.
Alte teorii psihodinamice asupra schizofreniei
Winnicott (1988) consideră psihoza ca fiind o stare de deficienţă produsă de eşecul mediului şi lipsa de siguranţă. Mediul se referă, în viziunea sa, la relaţia timpurie mamă – copil iar siguranţa la „o mamă suficient de bună”. Ca urmare a incapacităţii mamei de a satisface nevoile copilului apare pierderea integrării. În toate cazurile psihoza presupune regresia la un stadiu timpuriu de dezvoltare, acela în care a apărut eşecul. Astfel psihoza este o întoarcere inconştientă la un punct la care ar fi putut urma o dezvoltare psihologică normală.
Conform cu Balint (1968), chiar şi cel mai regresat schizofren este capabil să răspundă la mediu şi ca atare este potenţial accesibil analizei.
Rosenfeld (1965, 1987) susţine că în schizofrenie eul este slăbit prin utilizarea mecanismelor de apărare schizoide şi că preponderenţa impulsurilor persecutorii în primii ani de viaţă duce la dezvoltarea unui superego foarte primitiv.
În 1974 Sullivan susţinea că schizofrenia poate fi înţeleasă numai în context interpersonal. Abordarea sa terapeutică se baza pe tratamentul pacientului ca persoană între persoane, ajutând pacientul să povestească şi să îşi „adune” povestea şi ocupându-se de dezvoltarea personalităţii pacientului. Schizofrenia a fost descrisă de Sullivan ca încercare (prin regresie la procese de gândire mai vechi) de a reintegra cu succes toate acele experienţe care au rămas neprocesate.
Fromm – Reichmann (1978) sublinia singurătatea pacientului schizofren, precum şi izolarea şi dorinţa sa de a se angaja în relaţii interpersonale dacă condiţiile sunt adecvate.
Searles (1965) se centra pe nevoia pacientului schizofren de a proiecta distructivitatea şi nebunia asupra terapeutului şi pe nevoia sa de a folosi agresivitatea pentru a distruge fizic terapeutul.
Mai recent, Freman si Iorke atribuiau schizofrenia unei deficienţe specifice sau stări deficitare (teoria specificităţii, London, 1973), psihoza fiind explicată similar nevrozei, în termeni de instinct şi conflict.
Un punct de vedere diferit
În contrast cu părerea psihanalitică tradiţională conform căreia schizofrenia ar avea la bază relaţia disfuncţională mamă – copil, Alanen (1994) susţine că vulnerabilitatea la schizofrenie depinde de psihopatologia familială. În familiile pacienţilor schizofreni operează adesea mecanisme de apărare primitive, în mod special identificarea proiectivă. Birner (1992) discută despre distorsiunea realităţii la pacientul psihotic şi o leagă de conceptul de trădare, susţinând că toţi pacienţii psihotici au trecut prin experienţa trădării. Pacientul psihotic a fost trădat, astfel că nu se mai poate încrede în nimeni. Încrederea între terapeut şi pacient trebuie construită pe baze reale si este necesară confruntarea cu mecanismele eului care caută să distorsioneze realitatea. Gioracchini (1993) spune că realitatea internă construită de schizofren acţionează ca barieră faţă de empatie şi ca ameninţare la adresa analistului.
Pe de altă parte, Stein (1993) şi Volkean (1994) arată că se poate lucra cu transferul psihotic pentru a facilita deplasarea spre integrarea personalităţii si o funcţionare mai matură a eului.
Steiner (1989) spunea că scopul terapiei este acela de a ajuta pacientul să recaştige părţi pierdute de sine. Schultz (1983) subliniază importanţa ascultării pacientului pentru a ajunge la un acord privitor la scopurile terapiei, precum şi a necesităţii de introducere a intervenţiilor educaţionale în stabilirea relaţiei terapeutice.
“Dezvoltare personala pentru psihologi fara limite”
Bistrita-Nasaud, Poiana Zanelor, 1-7 august 2010
Cognosis – Federatia Asociatiilor Studentilor la Psihologie si Stiintele Educatiei din Romania – isi propune sa faciliteze comunicarea, schimbul de experienta si de cultura intre tineri si sa ii sprijine in dezvoltarea lor personala si profesionala. In perioada 1-7 august 2010, Cognosis organizeaza cea de-a IV-a editie a Scolii de Vara, cu tema „Dezvoltare personala pentru psihologi fara limite”. Evenimentul se va desfasura la Poiana Zanelor, judetul Bistrita-Nasaud.
O cariera in domeniul psihoterapiei (si alte domenii conexe) necesita, pe langa abilitatile profesionale, un nivel ridicat de autocunoastere, autocontrol emotional, si un nivel optim al abilitatilor de comunicare si relationare cu ceilalti (empatia, asertivitatea, acceptarea si autoacceptarea neconditionata etc.). O echipa de voluntari indrazneti isi propun la aceasta editie sa faciliteze, pentru 60 de studenti la psihologie din toata tara, accesul la cunostinte din sfera dezvoltarii personale si profesionale, alaturi de profesionisti in domeniul psihologiei si psihoterapiei.
Programul va include activitati de dezvoltare personala prin metode specifice unei singure scoli de psihoterapie (analiza tranzactionala, cognitiv-comportamentala, psihodrama sau experientiala), realizate pe durata a 4 zile de catre 4 grupuri de 15 participanti, indrumati de formatori acreditati in psihologie si psihoterapie. Workshop-urile si activitatile se vor desfasura in grupuri interactive si se vor axa pe invatarea experentiala si exprimarea deschisa a emotiilor si trairilor. Fiecare dintre workshopuri va viza formarea unor competente personale din sfera comunicarii si autocontrolului emotional.
Anul acesta, Cognosis dedica o zi a scolii de vara unor activitati outdoors combinate cu sporturi extreme, utilizate ca si instrument de dezvoltare personala, realizate de instructori acreditati impreuna cu psihoterapeutii si organizatorii acestui proiect.
Participarea la Scoala de vara va fi recunoscuta sub forma orelor de dezvoltare personala. Fiecarui participant i se vor recunoaste aceste ore in cadrul scolii de psihoterapie din al carei modul a facut parte.
Taxa de participare este de 490 lei si acopera participarea la workshop-uri si materialele oferite de moderatorii acestora, cazarea si masa pe durata scolii si activitatile outdoors.
Pentru inscriere, completeaza formularul si trimite-l pe cognosis.proiecte@gmail.com pana pe 20 iulie. Mai multe detalii pe www.cognosis.ro
Iti garantam o experienta intensa, cu siguranta benefica, prietenie, noutate si multe surprize in cadrul celor 7 zile de „studiu intens” din aceasta vara.
Vino alaturi de Cognosis intre 1 si 7 august! Ne dorim sa scriem impreuna istoria acestui proiect!
Pentru orice informatii suplimentare, va rugam sa luati legatura cu:
Maria Preda – Coordonator SDV 2010
e-mail: preda_ana.maria@yahoo.com
tel: 0743 407 418
Magda Moldovan – Coordonator PR Cognosis
e-mail: magda_h2hfkud@yahoo.com
tel: 0742 148 730
link formular de inscriere:
http://www.cognosis.ro/images/formular%20inscriere%20sdv%202010.doc